Sfaturi şi Trucuri pentru Instalarea Gentoo/x86

1.  Introducere

Prefaţă

Acest document conţine variate sfaturi şi trucuri pentru instalarea Gentoo/x86. Majoritatea acestora sunt discutate consistent - sunt considerate o completare a instrucţiunilor de instalare, nu o înlocuire a acestora.

Cuprins

Instalări avansate

• RAID Software
• ATA RAID folosind versiunile de kernel 2.4
• Utilizarea imaginii de kernel de pe mediul Installation CD

Simplificarea instalării

• Părăsirea terminalului

Repararea Erorilor/Problemelor

• Verificarea consistenţei discurilor
• Recuperarea dintr-o instalare eronată

2.  Instalări avansate

RAID Software

După ce aţi pornit sistemul de pe mediul Installation CD, încărcaţi modulele RAID adecvate. De exemplu, daca doriţi să folosiţi RAID-1:

# modprobe raid1

Atunci când partiţionaţi discurile, asiguraţi-vă că partiţiile dumneavoastră folosesc fd (Autodetectie Linux raid) drept Partition Type (tipul partiţiei) în loc de 83 (Linux native). Puteţi modifica tipul partiţiei folosind comanda t din fdisk.

Acum, înainte de a începe să creăm matricele RAID, trebuie să creăm nodurile metadispozitiv:

# mknod /dev/md1 b 9 1
# mknod /dev/md2 b 9 2
# mknod /dev/md3 b 9 3

După ce aţi efectuat partiţionările, creaţi fişierul /etc/mdadm.conf (da, într-adevăr, pe mediul Installation CD) utilizând mdadm, un utilitar avansat pentru Administrarea RAID. De exemplu, pentru a avea pariţiile de boot, swap şi root în modul mirror (RAID-1) pe /dev/sda şi /dev/sdb, puteţi folosi:

# mdadm --create --verbose /dev/md1 --level=1 --raid-devices=2 /dev/sda1 /dev/sdb1
# mdadm --create --verbose /dev/md2 --level=1 --raid-devices=2 /dev/sda2 /dev/sdb2
# mdadm --create --verbose /dev/md3 --level=1 --raid-devices=2 /dev/sda3 /dev/sdb3

Driver-ul Linux Software RAID , va începe crearea metadispozitivelor. Puteţi urmări progresul acestei operaţii în /proc/mdstat. Aşteptaţi până când metadispozitivele sunt finalizate înainte de a trece mai departe.

# mdadm --detail --scan > /etc/mdadm.conf

De acum înaine, folosiţi /dev/md1 pentru partiţia de boot, /dev/md2 pentru partiţia de swap şi /dev/md3 pentru partiţia root.

Imediat înainte de intra în mediul chroot, nu uitaţi să copiaţi /etc/mdadm.conf în /mnt/gentoo/etc.

Când configuraţi kernel-ul, asiguraţi-vă că aveţi suportul RAID corespunzător în kernel şi NU ca modul.

Atunci când instalaţi utilitare adiţionale, instalaţi de asemena şi mdadm. Luaţi aminte că aceasta nu sunt disponibile pe toate mediile Installation CD, de aceea s-ar putea să nu aveţi posibilitatea de instala Gentoo cu Software RAID atunci când folosiţi o instalare fără reţea!

Când configuraţi aplicaţia bootloader, asiguraţi-vă că este instalat în zona MBR a ambelor discuri, în cazul în care folosiţi modul mirror.

ATA RAID folosind versiunile de kernel 2.4

Asiguraţi-vă că porniţi mediul Installation CD folosind opţiunea doataraid. Odată pornit, verificaţi conţinutul /dev/ataraid. Ar trebui să conţină câteva directoarea disc* pentru fiecare hardisk disponibil în ATA RAID. Un disc întreg este afişat ca disc pe când pariţiile sunt afişate ca part*.

Notaţi-vă fişierele dispozitiv /dev/ataraid/disc*/* pe care le veţi folosi pentru a instala Gentoo linux pe ele. Va trebui să înlocuiţi exemplele /dev/hda din instalare cu numele acestor fişiere.

Înainte de a chroot, mount-aţi cu bind structura /dev în noul sistem:

# mount -o bind /dev /mnt/gentoo/dev

Când configuraţi kernelul, asiguraţi-vă că activaţi suportul pentru chipset-ul dumneavoastră ATA RAID şi opţiunile aderente. De exemplu, un sistem răspândit ATA RAID este Promise FastTrack built-in RAID, caz în care obligatoriu va trebui compilaţi Promise FastTrack Options în kernel-ul dumneavoastră.

Când configuraţi aplicaţia GRUB, va trebui, mai întâi, să creaţi o dischetă de boot GRUB. Această operaţiune nu este chiar aşa de grea precum v-aţi putea imagina. Prima data instalaţi în mod obişnuit aplicaţia GRUB, dar când ajugeţi la partea în care GRUB va trebui instalat în zona MBR, urmaţi instrucţiunile următoare:

# cd /boot/grub
# dd if=stage1 of=/dev/fd0 bs=512 count=1
# dd if=stage2 of=/dev/fd0 bs=512 seek=1

Va trebui să scrieţi fişierul dumneavoastră grub.conf. Acesta nu se deosebeşte de instrucţiunile din ghidul de intalare, asiguraţi-vă doar că root= indică spre dispozitivul dumneavoastră ATA RAID.

După ce aţi finalizat instalarea, porniţi sistemul cu ajutorul dichetei boot GRUB. Veţi fi întâmpinat de promptul GRUB. Acum configuraţi GRUB să boot-eze de pe dispozitivul ATA RAID:

grub> root (hd0,x)
grub> setup (hd0)
grub> quit

Acum reporniţi sistemul (nu uitaţi să înlăturaţi discheta GRUB).

Utilizatorii LILO pot urma fără nici o problemă instrucţiunile menţionate în ghidul de instalare.

Utilizarea imaginii de kernel de pe mediul Installation CD

Dacă nu doriţi să compilaţi sursele de kernel, puteţi utiliza imaginea de kernel de pe mediul Installation CD şi să o copiaţi pe sistemul dvs. Când ajungeţi la pasul în care vi se cere să compilaţi un kernel, comutaţi în alt terminal (apăsaţi Alt-F2) şi efectuaţi login cu parola de root setată la începutul instalării.

Copiaţi imaginea de kernel şi modulele în sistemul dvs. Gentoo:

(${KN} este numele kernel-ului, de obicei ceva similar cu 'gentoo' sau 'smp')
cdimage ~# cp /mnt/cdrom/isolinux/${KN} /mnt/cdrom/isolinux/${KN}.igz /mnt/gentoo/boot
cdimage ~# mkdir -p /mnt/gentoo/lib/modules
cdiamge ~# cp -Rp /lib/modules/`uname -r` /mnt/gentoo/lib/modules

Asiguraţi-vă că instalaţi hotplug prin comanda emerge hotplug şi să îl adăugaţi nivelului de execuţie default. Pentru a avea toate modulele ce rulează curent (de pe mediul Installation CD) încărcate în timpul pornirii sistemului dvs. Gentoo, rulaţi următoarea comandă din mediul chroot:

# cat /proc/modules | cut -d ' ' -f 1 >> \
  /etc/modules.autoload.d/kernel-`uname -r | cut -d . -f -2`
# modules-update

3.  Simplificarea instalării

Părăsirea terminalului

Multă lume pleacă de lângă sisteme atunci când ele se compilează. În anumite cazuri acest lucru este destul de dificil deoarece instalarea are loc într-un loc public în care nu puteţi avea încredere în nimeni. Dacă acesta este şi cazul dumneavoastră, probabil aţi dori să puteţi efectua compilarea în fundal şi să ieşiţi din toate terminalele.

Există câteva soluţii pentru acest lucru. Prima ar fi să folosiţi screen. După ce aţi pornit sistemul de pe mediul Installation CD, definiţi parola de root şi rulaţi o sesiune screen:

# screen -S gentoo

Odată ajunşi în sesiunea screen, puteţi efectua întreaga instalare. Când doriţi să părăsiţi terminalul, apăsăţi Ctrl-a, d (adică, tasta "control" şi tasta "a" în acelaşi timp, apoi urmată de apăsarea tastei d) pentru a detaşa sesiunea screen. Acum puteţi să părăsiţi liniştiţi sistemul.

Pentru a obţine din nou accesul terminalului dumneavoastră, autentificaţi-vă ca root şi ataşaţi-vă de sesiunea screen corespunzătoare:

# screen -x gentoo

Dacă nu puteţi folosi screen, mai există o modalitate de a părăsi terminalul. Urmaţi instrucţiunile de instalare, iar în momentul în care intervine o compilare care va dura mult (de exemplu pasul ./scripts/bootstrap.sh), folosiţi nohup care permite unui process uni proces să continue chiar şi atunci când părăsiţi sistemul. Nu uitaţi caracterul "&" terminal, altfel procesul nu va fi plasat pe fundal! Ţineţi minte unde vă aflaţi (comanda pwd vă poate arăta acest lucru) deoarece aveţi nevoie de această informaţie mai târziu.

# pwd
/usr/portage
# nohup ./scripts/bootstrap.sh &

Acum părăsiţi sistemul care l-aţi aceesat cu chroot (exit) şi sesiunea LveCD. Compilarea va continua în fundal.

Atunci când vreţi să verificaţi starea compilării, autentificaţi-vă ca root (pe mediul Installation CD) şi folosiţi chroot pentu a intra in sistemul nou, mergeţi în directorul iniţial:

# chroot /mnt/gentoo /bin/bash
# env-update && source /etc/profile
# cd /usr/portage

Acum folosiţi comanda less pe fişierul nohup.out care se găseşte în interiorul directorului. Procesul de compilare va adăuga ieşirile lui la acel fişier, iar dacă doriţi să urmăriţi progresul compilării, rulaţi less nohup.out şi apăsaţi F pentru a urmări schimbările. Atunci când compilarea este finalizată, puteţi trece la paşii următori din instrucţiunile de instalare.

Când vă săturaţi să tot urmăriţi modificările, apăsaţi Ctrl-C urmat de tasta q. Acest lucru nu va opri procesul de compilare, ci doar procesul less.

4.  Repararea Erorilor/Problemelor

Testarea Amănunţită a Discurilor

În cazul în care consideraţi că discul dumneavoastră necesită o verificare amănunţită (sectoare defecte şi alte probleme similare), puteţi folosi opţiunea -c atunci când creaţi sistemul de fişiere ext2 sau ext3 (folosind mke2fs). Acest lucru va invoca un test de citire-scriere şi va marca toate sectoarele defecte sau alte erori care pot apărea. Dacă sunteţi cu adevărat paranoic, folosiţi -c -c pentru a invoca un test de citire-scriere mai insistent.

# mke2fs -j -c /dev/hda3

Recuperarea dintr-o instalare eronată

Dacă, dintr-un anumit motiv, instalarea dvs. Gentoo nu se efectuează cu succes, nu trebuie să refaceţi toţi paşii instalării din nou. În loc, puteţi fără probleme să recuperaţi din punctul în care consideraţi că aţi greşit (sau unde credeţi că instrucţiunile de instalare conţin imperfecţiuni) şi încercaţi o altă abordare.

Mai întâi de toate, trebuie să reintraţi în mediul dvs. chroot Gentoo Linux. Urmaţi instrucţiunile de instalare din nou, dar ignoraţi paşii în care sunt create partiţiile sau chiar populate. Puteţi, deci, să mount-aţi imediat aceste partiţii în /mnt/gentoo. Va trebui, de asemenea, să ignoraţi paşii despre decompresia fişierului stage şi modificarea make.conf - nu doriţi să vă suprascrieţi fişierele, nu-i aşa?

Odată intraţi in mediul chroot Gentoo Linux, continuaţi imediat de la pasul de unde consideraţi că ar trebui să încercaţi o altă abordare. Nu refaceţi toţi paşii, cum ar fi procesulde bootstrap şi cele similare decât dacă aceştia sunt paşii unde credeţi că lucrurile au decurs eronat.

Spre exemply, dacă dvs. credeţi că aţi configurat în mod greşit fişierul grub.conf, puteţi imediat să rulaţi editorul preferat şi să actualizaţi /boot/grub/grub.conf.

Odată ce aţi încercat o altă abordare pentru situaţia dvs., ar trebui să luaţi în considerare câţi paşi ulteriori va trebui să efectuaţi din nou. Dacă paşii ulteriori depind de modificarea dvs., va trebui să-i refaceţi şi pe aceştia.

Spre exemplu,

• dacă aţi modificat o variabilă în fişierul make.conf, va trebui să refaceţi toţi paşii ulteriori, deoarece aceştia depind de modificările din interiorul make.conf
• dacă aţi modificat /boot/grub/grub.conf, puteţi să ieşiţi imediat din mediul chroot şi să reporniţi, deoarece nici unul din paşii ulteriori nu depind de grub.conf
• dacă aţi recompilat kernel-ul şi trebuie doar să vă asiguraţi că fişierul de configurare al aplicaţiei dvs. bootloader indică spre imaginea de kernel corectă (verificaţi că aţi mount-at directorul /boot!), apoi puteţi ieşi din mediul chroot şi să reporniţi sistemul
• dacă aţi modificat /etc/fstab puteţi ieşi din mediul chroot şi să reporniţi sistemul

După cum puteţi observa, pentru cele mai multe operaţii de recuperare, puteţi imediat să reporniţi. Doar în anumite cazuri va trebui să refaceţi paşii de instalare ulteriori.

Conţinutul acestui document este publicat sub licenţa Creative Commons - Attribution / Share Alike.