|
1.
Necesităţi Hardware
Introducere
Înainte de a începe, avem nevoie să cunoaştem componentele hardware ce
sunt suportate de Gentoo Linux pentru o instalare reuşită utilizând mediul
Installer LiveCD.
Necesităţi Hardware
| Procesor |
i686 sau ulterior |
| Memorie |
128 MOcteţi |
| Spaţiu pe Disc |
1.5 GOcteţi (excluzând spaţiul pentru swap) |
| Spaţiu pentru Swap |
Cel puţin 256 MOcteţi |
1.
Mediul Gentoo Linux Installer CD
Introducere
Gentoo Linux poate fi instalat utilizând o arhivă tar stage3. Un
astfel de fişier stage este o arhivă (compresată) ce conţine un mediu
minimal din care puteţi să vă instalaţi cu succes Gentoo Linux pe
sistemul dvs.
Instalările utilizând o arhivă tar stage1 sau stage2 nu sunt documentate
în Manualul Gentoo - vă rugăm să consultaţi documentul Întrebări Frecvente pentru Gentoo în
legătură cu acest subiect.
Mediul Gentoo Linux Installer CD
Un LiveCD este un mediu boot-abil ce conţine un mediu Gentoo integral. Vă
permite să boot-aţi în Linux de pe CD. În timpul procesului de boot,
componentele dvs. hardware sunt detectate şi driver-ele corespunzătoare
sunt încărcate. Mediile Installation CD Gentoo sunt menţinute de
dezvoltatorii Gentoo.
Momentan sunt două medii Installation CD disponibile:
-
Mediul Installer LiveCD conţine tot ceea ce aveţi nevoie să instalaţi
Gentoo. Oferă un mediu grafic, o aplicaţie pentru instalare, atât
grafică cât şi de consolă ce are grijă de instalare pentru dvs.
în mod automat şi, bineînţeles, instrucţiunile de instalare pentru
arhitectura dvs.
-
Mediul Minimal Installation CD conţine doar un mediu minimal ce vă permite
să vă confinguraţi reţeaua pentru a vă conecta la internet. Nu conţine
nici un fişier adiţional şi nu poate fi folosit în contextul acstor
instrucţiuni de instalare.
1.
Descărcarea, Scrierea şi Boot-area Mediului Gentoo Linux Installer LiveCD
Descărcarea şi Scrierea Mediului Installer LiveCD
Puteţi descărca mediile Universal Installer LiveCD de pe unul din server-ele
noastre mirror. Acestea sunt stocate în
directorul releases/x86/2006.0/installcd.
În acel director veţi un fişier ISO. Aceasta este o imagine de CD
completă ce poate fi scrisă pe un mediu CD-R.
După descărcarea fişierului, îi puteţi verifica integritatea pentru a
observa dacă este corupt sau nu:
-
Îi puteţi verifica suma de control MD5 a acestuia şi să o comparaţi
cu suma MD5 oferită de noi (spre exemplu, cu utilitarul md5sum sub
Linux/Unix sau md5sum
pentru Windows)
-
Îi puteţi verifica semnătura criptografică oferită de noi. Trebuie
să obţineţi cheia publică utilizată de noi (17072058), înainte.
Pentru a descărca cheia noastră publică utilizând aplicaţia GnuPG, rulaţi
următoarea comandă:
Cod 1.1: Obţinerea cheii publice |
$ gpg --keyserver subkeys.pgp.net --recv-keys 17072058
|
Acum, verificaţi semnătura:
Cod 1.1: Verificarea semnăturii criptografice |
$ gpg --verify <fisierul cu semnatura> <fisierul iso descarcat>
|
Pentru a scrie imaginele ISO pe CD-uri trebuie să selectaţi raw-burning.
Felul cum activaţi această opţiune este dependent foarte mult de
platformă. Vom trata aici cdrecord şi K3B; pentru mai multe
informaţii consultaţi documentul despre Întrebări Frecvente despre Gentoo.
-
Pentru cdrecord, trebuie doar să tastaţi cdrecord dev=/dev/hdc
<fisierul iso descarcat> (înlocuiţi /dev/hdc cu
calea către unitatea dvs. CD-RW).
-
Pentru K3B, selectaţi Tools > CD > Burn Image.
După care alegeţi imaginea ISO pe care doriţi să o scrieţi în aria
'Image to Burn'. La final apăsaţi Start.
Boot-area Mediului Installer LiveCD
Important:
Consultaţi cu atenţie intreaga subsecţiune înainte de a continua, pentru
că, probabil nu veţi mai avea această posibilitate înainte de a continua
ulterior.
|
După ce aţi scris mediul LiveCD a venit timpul să boot-ăm. Scoateţi
CD-ul (dacă este prezent) din unitatea CD-ROM, reporniţi PC-ul şi intraţi
în BIOS. Această operaţie se poate efectua apăsând una din tastele DEL,
F1 sau ESC, depinzând de producătorul BIOS-ului instalat. În meniul din
BIOS schimbaţi ordinea boot-ării unitaţilor de disc, şi anume setaţi
CD-ROM-ul ca primul disc de pe care să se înceapa citirea iniţializării
sistemului de operare. În majoritatea cazurilor submeniul pentru schimbarea
ordinii de boot se poate găsi în meniul "CMOS Setup" Daca nu activaţi
opţiunea de boot de pe CD-ROM dupa iniţializare BIOS-ului PC-ul va încărca
sistemul de operare de pe hard-disc ignorând CD-ROM-ul.
Introduceţi mediul LiveCD în unitatea CD-ROM şi reporniţi PC-ul. Va
apărea un prompt de boot. Apăsând tasta Enter procesul de boot a CD-ului
va continua cu opţiunile prestabilite pentru iniţializarea sistemului, sau
puteţi boot-a în mediul Installation CD cu opţiuni suplimentare prin
specificarea unei imagini de kernel, urmată de opţiuni de boot şi apoi
apăsarea Enter.
Specificarea Kernel-ului? Mediul LiveCD vă oferă mai multe imagini de
kernel. Kernel-ul implicit este gentoo. Alte imagini de kernel sunt
specifice unor anume necesităţi hardware şi variantele -nofb ce
dezactivează opţiunea framebuffer.
În continuare veţi regăsi o prezentare scurtă a imaginilor de kernel
disponibile:
| Kernel |
Descriere |
| gentoo |
Implicit Kernel 2.6 cu suport pentru sisteme multiprocesor |
| gentoo-nofb |
La fel ca şi în cazul gentoo, dar fără suport pentru framebuffer |
| memtest86 |
Va încărca utilitarul pentru testarea memoriei RAM de erori |
Puteţi utiliza şi opţiuni de kernel. Ele reprezintă setări opţionale
ce le puteţi (dez)activa în funcţie de necesităţi. Lista de optiuni
prezentată mai jos va aparea la apăsarea tastelor de la F2 la F7 în
bootscreen.
Cod 1.1: Opţiuni disponibile pentru a fi pasate imaginii de kernel aleasă |
acpi=on Aceasta încarcă suportul pentru ACPI şi, de asemenea,
cauzează pornirea aplicaţiei daemon acpid la boot. Aceasta
este necesară doar pentru sistemele ce necesită ca
funcţiile ACPI să funcţioneze corect. Aceasta nu este
necesară pentru suportul Hyperthreading.
acpi=off Dezactivează complet ACPI. Aceasta este utilă pe unele
sisteme mai vechi şi este, de asemenea, o necesitate la
utilizarea APM. Aceasta va dezactiva suportul Hyperthreading
pentru procesorul dvs.
console=X Aceasta setează accesul de la consola serială pentru CD.
Prima opţiune este dispozitivul, de obicei ttyS0 pe x86,
urmată de alte opţiuni de conectivitate, ce sunt separate de
virgulă. Opţiunile implicite sunt 9600,8,n,1.
dmraid=X Aceasta permite transmiterea de opţiuni subsistemului
device-mapper RAID. Opţiunile sunt între ghilimele.
doapm Aceasta încarcă suportul pentru driver-ul APM. Aceasta
necesită, de asemenea, utilizarea acpi=off.
dobladecenter Aceasta adaugă unele pauze suplimentare în procesul de boot
pentru a suporta dispozitive CDROM pe USB de pe maşinile
BladeCenter.
dopcmcia Aceasta încarcă suportul pentru plăcile PCMCIA şi
Cardbus şi cauzează, de asemenea, ca aplicaţia cardmgr
pentru pcmcia să fie pornită de CD la boot. Aceasta este
necesară doar când boot-aţi de pe un dispozitiv
PCMCIA/Cardbus.
doscsi Aceasta încarcă suportul pentru majoritatea dispozitivelor
controller pentru SCSI. Este, de asemenea, o necesitate pentru
boot-area de pe majoritatea dispozitivelor USB, deoarece
acestea utilizează subsistemul SCSI din kernel.
hda=stroke Aceasta vă permite să vă partiţionaţi întregul disc,
chiar şi atunci când mediul BIOS nu recunoaşte discurile
mari. Această opţiune este utilizată doar pe maşinile cu
un mediu BIOS mai vechi. Înlocuiţi hda cu dispozitivul care
necesită această opţiune.
ide=nodma Aceasta forţează dezactivarea DMA din kernel şi este
necesară pentru unele chipset-uri IDE şi pentru unele
dispozitive CDROM. Dacă sistemul dvs. are probleme cu citirea
de pe dipozitivul dvs. CDROM pe IDE, încercaţi această
opţiune. Aceasta dezactivează opţiunile implicite hdparm
să fie executate.
noapic Aceasta dezactivează funcţiile Advanced Programmable
Interrupt Controller ce sunt prezente pe plăcile de bază
mai noi. Este cunoscut a crea probleme pe maşinile mai vechi.
nodetect Aceasta dezactivează toate tipurile de autodetecţie
efectuate de mediul CD, incluzând autodetecţia dispozitivelor
şi probarea DHCP. Aceasta este utilă când efectuaţi o
depanare a unui CD sau driver care nu funcţionează.
nodhcp Aceasta dezactivează probarea DHCP pe plăcile de reţea
detectate. Aceasta este utilă doar când utilizati reţele
numai cu adrese statice.
nodmraid Dezactivează suportul pentru device-mapper RAID, cum este cel
utilizat pentru dispozitivele de control IDE/SATA RAID,
integrate pe placă.
nofirewire Aceasta dezactivează încărcarea modulelor Firewire.
Ar trebui să fie necesară doar dacă componentele Firewire
cauzează probleme procesului de boot de pe CD.
nogpm Aceasta dezactivează suportul de maus pentru consolă.
nohotplug Aceasta dezactivează încărcarea script-urilor de
iniţializare hotplug şi coldplug, la boot. Aceasta este
utilă când efectuaţi o depanare a unui CD sau driver care
nu funcţionează.
nokeymap Aceasta dezactivează selecţia dispunerii tastelor
utilizată pentru selecţia dispunerilor de tastatură
non-US.
nolapic Aceasta dezactivează componenta locală APIC pe kernel-urile
uniprocesor.
nosata Aceasta dezactivează încărcarea modulelor pentru Serial
ATA. Aceasta este utilă pentru un sistem ce are probleme cu
subsistemul SATA.
nosmp Aceasta dezactivează SMP sau Symmetric Multiprocessing
(Procesarea Multiplă Simetrică), pe kernel-urile ce au
activate funcţiile SMP. Aceasta este util pentru problemele
legate de depanarea SMP pe unele driver-e sau plăci de
bază.
nosound Aceasta dezactivează suportul pentru sunet şi setarea
volumului. Aceasta este utilă pentru sistemele unde suportul
pentru sunet cauzează probleme.
nousb Aceasta dezactivează încărcarea automată a modulelor USB.
Aceasta este utilă în procesul de depanare a problemelor
legate de USB.
dodevfs Aceasta activează vechiul sistem de fişiere pentru
dizpozitive pe sistemele 2.6. Va trebui să utilizaţi, de
asememea, şi noudev, pentru ca această opţiune să aibă
efect. Deoarece devfs este singura opţiune pentru un kernel
2.4, această opţiune nu are nici un efect dacă se
boot-ează cu un kernel 2.4.
doevms2 Aceasta activează suportul pentru sistemul ataşabil EVMS de
la IBM sau Enterprise Volume Management System. Această
opţiune nu este sigură de utilizat cu lvm2.
dolvm2 Aceasta activează suportul pentru sistemul Logical Volume
Management din Linux. Aceasta nu este sigură de utilizat cu
evms2.
noudev Aceasta dezactivează suportul udev pentru versiunile 2.6 de
kernel. Această opţiune necesită utilizarea devfs.
Deoarece udev nu este o opţiune pentru kernel-urile 2.4, ea nu
are nici un efect asupra dacă se boot-ează utilizând un
kernel 2.4.
unionfs Activează suportul pentru Unionfs pe imaginile de CD
suportate. Aceasta va crea un sistem suplimentar în care se va
putea scrie în tmpfs, permiţându-vă să modificaţi orice
fişier de pe CD.
unionfs=X Activează suportul pentru Unionfs pe imaginile de CD
suportate. Aceasta va crea un mediu suplimentar în care se va
putea scrie, pe dispozitivul specificat de dvs. Dispozitivul
trebuie să fie formatat cu un sistem de fişiere recunoscut
de şi modificabil kernel.
debug Activează codul de depanare. Aceasta ar putea fi iritant,
deoarece afişează foarte multe date pe ecran.
docache Aceasta integrează toată porţiunea de rulare a mediului CD
în RAM, ce vă permite să efectuaţi umount pentru
/mnt/cdrom şi să mount-aţi alt CDROM. Această opţiune
necesită ca dvs. să aveţi cel puţin dublu disponibil RAM,
cât este mărimea imaginii de CD.
doload=X Aceasta cauzează ca imaginea ramdisk iniţială să
încarce orice modul specificat, precum şi dependenţele
acestuia. Înlocuiţi X cu numele modulului. Mai multe module
pot fi specificate printr-o listă separate de virgulă.
noload=X Aceasta cauzează ca imaginea ramdisk iniţială să omită
încărcarea unui anumit modul şi poate cauza probleme.
Sintaxa este similară cu cea a opţiunii doload.
nox Aceasta cauzează ca un mediu LiveCD ce are activat X să
nu-l pornească automat, ci să lase linia de comandă, în
loc.
scandelay Aceasta cauzează ca mediul CD să facă o pauză de 10
secunde în zone ale procesului de boot pentru a permite
dispozitivelor ce sunt lente să se iniţializeze şi să
fie gata de utilizare.
scandelay=X Aceasta permite să specificaţi o anumită întârziere,
în secunde, să fie adăugată în anumite porţiuni ale
procesului de boot pentru a permite dispozitivelor ce sunt
lente să se iniţializeze şi să fie gata de utilizare.
Înlocuiţi X cu numărul de secunde de întârziere.
|
Acum boot-aţi de pe CD, selectaţi un kernel (dacă nu sunteţi mulţumit de
imaginea gentoo implicită) cu opţiunile dorite. În exemplul de mai
jos, vă prezentam modalitatea de a boot-a imaginea de kernel gentoo cu
dopcmcia ca parametri:
Cod 1.1: Boot-area mediului Installation CD |
boot: gentoo dopcmcia
|
Apoi, veţi observa imaginea de boot şi bara de progres. Dacă instalaţi
Gentoo pe un sistem cu o tastatură non-US, apăsaţi imediat Alt+F1 pentru a
comuta in modul informativ şi urmaţi promptul. Dacă nu se efectuează
nici o selecţie în 10 secunde, cea implicită (tastatura US) va fi luată
in considerare şi procesul de boot va continua. Odată ce procesul de boot a
fost finalizat, va porni Gnome şi veţi fi autentificaţi automat în mediul
Gentoo Linux "Live" ca şi utilizatorul "gentoo" în mediul grafic. Veţi fi
autentificat ca superutilizatorul "root" în celelalte console şi aceastea ar
trebui să aibă un prompt de root ("#") acolo. Puteţi comuta în aceste
console utilizând Alt-F2, Alt-F3, Alt-F4 Alt-F5, Alt-F6. Vă puteţi
întoarce în mediul grafic pornit de dvs., prin apăsarea Alt-F7. Pentru a
comuta în celelalte console utilizând X, trebuie să prefixaţi
combinaţiile de taste explicate anterior, cu Ctrl. Puteţi rula orice comenzi
ca root din orice terminal din mediul grafic, utilizând aplicaţia
sudo. Puteţi chiar deveni root în terminal, pentru a efectua diverse
operaţii.
Configurarea Suplimentară pentru Componentele Hardware
Mediul Gentoo InstallCD, în timp ce boot-ează, încearcă să identifice
automat toate componentele hardware din sistem şi încarcă modulele de
kernel ce fac posibilă accesarea acestor resurse hardware. Dar, sunt şi
cazuri când încărcarea automată nu este efectuată pentru modulele
necesare. În cazul în care autodetectarea componentelor PCI a eşuat în
cazul unor componente ale sistemului dvs., vor trebui încarcate manual
modulele de kernel necesare. Aceste operaţii necesită acces de root.
În următorul exemplu vom încerca încărcarea modulului 8139too
(ce oferă suport pentru un anumit tip de plăci de reţea):
Cod 1.1: Încărcarea modulelor de kernel |
# modprobe 8139too
|
Dacă aveţi nevoie de suport PCMCIA, trebuie să porniţi script-ul de
iniţializare pcmcia:
Cod 1.1: Pornirea script-ului de iniţializare PCMCIA |
# /etc/init.d/pcmcia start
|
Opţional: Optimizarea Performanţelor Hard-Disk-ului
Dacă sunteţi un utilizator avansat, puteţi optimiza performanţa
hard-disk-ului, utilizând hdparm. Veţi avea nevoie de acces root
pentru a rula hdparm. În combinaţie cu opţiunile -tT puteţi
testa performanţele hard discului (executaţi testul de mai multe ori pentru a
avea o imagine cât mai precisă a vitezei HDD-ului).
Cod 1.1: Testarea peformanţei discului |
# hdparm -tT /dev/hda
|
Pentru optimizare, puteţi utiliza oricare din exemplele de mai jos (sau
experimenta cu propriile optimizări) ce utilizează /dev/hda ca
disc (substituiţi cu discul dvs.):
Cod 1.1: Optimizarea performanţei hard-disk-ului |
# hdparm -d 1 /dev/hda
# hdparm -d 1 -A 1 -m 16 -u 1 -a 64 /dev/hda
|
Opţional: Conturi de Utilizator
Dacă doriţi să permiteţi accesul utilizatorilor externi la mediul de
instalare Gentoo Linux, sau utilizaţi chat-ul irssi fără drepturi
de root (pentru un nivel mai ridicat al securităţii), trebuie să creaţi
utilizatori separaţi şi este necesară modificarea parolei de root. Aveţi
nevoie de acces root pentru a modifica parola utilizatorului root şi pentru a
adăuga utilizatori de sistem noi.
Pentru a scimba parola root, rulaţi utilitarul passwd.
Cod 1.1: Schimbarea parolei de root |
$ sudo su -
# passwd
New password:
Re-enter password:
|
Pentru crearea unui nou cont de utilizator trebuie să introducem denumirea
contului şi parola ce va fi asociată contului nou creat. Pentru aceasta vom
utiliza comenzile useradd şi passwd. În exemplu de mai jos
vom crea un user numit "john".
Cod 1.1: Crearea unui cont de utilizator |
# useradd -m -G users john
# passwd john
New password:
Re-enter password:
|
Puteţi efectua login în noul cont creat din root, utilizând comanda
su:
Cod 1.1: Comutarea la alt utilizator |
# su - john
|
Puteţi, de asemenea, să modificaţi parola utilizatorului "gentoo" din
mediul grafic. Acest cont este deja potrivit pentru utilizarea în Internet.
Cod 1.1: Modificarea parolei utilizatorului gentoo |
$ passwd
New password:
Re-enter password:
|
Opţional: Vizualizarea Documentaţiei în Timpul Instalării
În timpul instalării, dacă doriţi să accesaţi Manualul Gentoo (de pe
CD sau online), asiguraţi-vă că aţi creat un cont utilizator (vedeţi
Opţional: Conturi de Utilizator). Apoi,
apăsaţi Alt-F2 pentru a comuta în alt terminal şi efectuaţi
login.
Dacă doriţi consularea documentaţiei de pe CD, puteţi rula imediat
aplicaţia links ce vă permite vizualizarea documentaţiei:
Cod 1.1: Vizualizarea documentaţiei de pe CD |
# links /mnt/cdrom/docs/handbook/html/index.html
|
Totuşi, este recomandat să utilizaţi Manualul Gentoo aflat online,
deoarece este mult mai recent decât cel oferit pe CD. Puteţi utiliza, de
asemenea, aplicaţia links, dar numai după ce aţi terminat capitolul
despre Configurarea Reţelei (în caz contrar nu veţi putea accesa
internetul pentru a putea consulta online Manualul Gentoo).
Cod 1.1: Accesarea Documentaţiei Online |
# links http://www.gentoo.org/doc/ro/handbook/handbook-x86.xml
|
Puteţi reveni la fereastra iniţială apăsând combinaţia de taste
Alt-F7
Puteţi alege, acum, să continuaţi prin utilizarea (aplicaţiei de instalare bazată pe GTK+) (ce
necesită X) sau (aplicaţia de instalare
bazată pe dialog) ce poate fi rulată dintr-o consolă.
|
