Gentoo Logo

Avertisment : Acest document nu este valid şi nu mai este întreţinut.


[ << ] [ < ] [ Acasă ] [ > ] [ >> ]


3. Configurarea Reţelei

Conţinut:

3.a. Detectarea Automată a Reţelei

Poate Funcţionează Pur şi Simplu?

Dacă sistemul dumneavoastră este conectat la o reţea deservită de un server DHCP, este foarte probabil ca suportul de reţea să fie deja configurat automat. Dacă este aşa, puteţi beneficia de avantajul comenzilor incluse pe mediul Installation CD cum ar fi ssh, scp, ping, irssi, wget şi links, alături de altele.

Dacă reţeaua a fost configurată automat, comanda /sbin/ifconfig ar trebui să afişeze informaţii despre alte câteva interfeţe în afara lo, cum ar fi eth0:

Cod 1.1: /sbin/ifconfig pentru o reţea configurată

# /sbin/ifconfig
(...)
eth0      Link encap:Ethernet  HWaddr 00:50:BA:8F:61:7A
          inet addr:192.168.0.2  Bcast:192.168.0.255  Mask:255.255.255.0
          inet6 addr: fe80::50:ba8f:617a/10 Scope:Link
          UP BROADCAST RUNNING MULTICAST  MTU:1500  Metric:1
          RX packets:1498792 errors:0 dropped:0 overruns:0 frame:0
          TX packets:1284980 errors:0 dropped:0 overruns:0 carrier:0
          collisions:1984 txqueuelen:100
          RX bytes:485691215 (463.1 Mb)  TX bytes:123951388 (118.2 Mb)
          Interrupt:11 Base address:0xe800 

Opţional: Configurare Proxy

Dacă aveţi acces la Internet prin intermediul unui proxy, va trebui să setaţi informaţiile necesare în timpul instalării. Este foarte uşor să specificaţi folosirea unui proxy: trebuie doar să definiţi o variabilă ce conţine informaţiile despre serverul folosit.

În majoritatea cazurilor, este suficient să definiţi variabilele folosind adresa serverului proxy. Ca exemplu, vom presupune că aceasta este proxy.gentoo.org şi portul este 8080.

Cod 1.2: Definirea serverelor proxy

(Pentru traficul HTTP)
# export http_proxy="http://proxy.gentoo.org:8080"
(Pentru traficul FTP)
# export ftp_proxy="ftp://proxy.gentoo.org:8080"
(Pentru traficul RSYNC)
# export RSYNC_PROXY="proxy.gentoo.org:8080"

Dacă serverul proxy folosit necesită autentificare cu nume şi parolă, trebuie să folosiţi următoarea sintaxă pentru definirea variabilelor:

Cod 1.3: Adăugarea nume/parolă la variabilele ce definesc proxy

http://username:password@server

În funcţie de mediul de pe care aţi ales să instalaţi Gentoo puteţi continua sau nu fără reţea (şi acces Internet). Nu, nu ne jucăm cu mintea dumneavoastră =)

În general aveţi nevoie de a configura reţeaua (şi accesul la Internet). Totuşi, Gentoo vă permite şi instalarea fără o conexiune la Internet, acest lucru fiind posibil numai cu ajutorul LiveCD-urilor Gentoo Universal.

De ce am nevoie de reţea?

Instalând Gentoo de pe Internet veţi avea toate actualizările la zi. Veţi avea o instalarea bazată pe cel mai recent Portage (care este o colecţie de pachete furnizate împreună cu instrumentele necesare administrării lor). Acesta este de altfel motivul pentru care instalarea de pe Internet este preferată. Totuşi, unele persoane nu pot sau nu vor să instaleze Gentoo pe un sistem conectat la Internet.

Dacă sunteţi în această situaţie atunci sunteţi nevoiţi să folosiţi LiveCD-urile Gentoo Universal. Acest LiveCD include cod sursă, o versiune completă a Portage şi instrumentele necesare instalării unui sistem de bază Gentoo, şi chiar mai mult. Această metodă are însă preţul ei: nu veţi avea ultimele versiuni ale programelor instalate, deşi diferenţele vor fi minime.

Dacă vreţi să urmaţi instalarea fără a fi conectaţi la internet şi doriţi să folosiţi un CD Universal Gentoo LiveCD, săriţi peste restul acestui capitol şi continuaţi cu Pregătirea Discurilor. Altfel, continuaţi cu secţiunile despre configurarea suportului de reţea ce urmează.

Testarea reţelei

Aţi putea încerca să daţi ping în serverele de nume ale provider-ului dumneavoastră (cele scrise în /etc/resolv.conf) şi apoi într-un site la alegere, doar pentru a vă asigura că pachetele dumneavoastră ajung pe internet şi rezolvarea numelor funcţionează corect, etc.

Cod 1.4: Exemplu de testare a reţelei

# ping -c 3 www.yahoo.com

Dacă puteţi utiliza, acum, reţeaua, puteţi sări peste restul acestei secţiuni şi continua cu Pregătirea Discurilor. Dacă nu, citiţi mai departe.

3.b. Configurarea Automată a Reţelei

Dacă reţeaua nu funcţionează imediat, unele medii de instalare vă permit să folosiţi net-setup (pentru reţele obişnuite sau wireless) sau adsl-setup (pentru conexiuni ADSL) sau pptp (pentru conexiuni PPTP - disponibilă doar pe arhitectura x86).

Dacă suportul dumneavoastră de instalare nu conţine nici un astfel de instrument sau reţeaua nu funcţionează încă, continuaţi cu Configurarea Manuală a Reţelei.

Implicit: Folosirea net-setup

Cea mai simplă cale de a configura reţeaua dacă aceasta nu s-a efectuat în mod automat este să rulaţi scriptul net-setup:

Cod 2.1: Rularea scriptului net-setup

# net-setup eth0

net-setup vă va interoga despre câteva lucruri despre reţea. La final ar trebui să aveţi o reţea funcţională. Testaţi reţeaua în modul descris anterior. Dacă testele sunt pozitive, felicitări! Acum sunteţi gata să instalaţi Gentoo. Săriţi peste restul acestei secţiuni şi continuaţi cu Pregătirea Discurilor.

Dacă reţeua dumneavoastră tot nu este funcţională, continuaţi cu Configurarea Manuală a Reţelei.

Alternativ: Folosirea RP-PPPoE

Presupunând că aveţi nevoie de PPPoE pentru a vă conecta la internet, mediul Installation CD (orice versiune) a simplificat lucrurile pentru dumneavoastră incluzând scriptul rp-pppoe. Folosiţi scriptul adsl-setup pentru a configura conexiunea. Va trebui să specificaţi care anume interfaţă de reţea este conectată la modemul adsl, numele şi parola, ip-urile serverelor de nume (DNS) şi dacă doriţi sau nu un firewall minim.

Cod 2.2: Folosirea rp-pppoe

# adsl-setup
# adsl-start

Dacă ceva nu a funcţionat, verificaţi din nou dacă aţi introdus numele şi parola corecte uitându-vă în /etc/ppp/pap-secrets sau /etc/ppp/chap-secrets şi asiguraţi-vă că aţi specificat corect interfaţa folosită pentru conectare. Dacă intefaţa de reţea nu există, va trebui să încărcaţi modulul corespunzător. În acest caz ar trebui să continuaţi cu Configurarea Manuală a Reţelei unde este explicat modul de încărcare a modulelor necesare.

Dacă totul este în regulă, continuaţi cu Pregătirea Discurilor.

Alternativ: Folosirea PPTP

Notă: Suportul PPTP este disponibil doar pentru arhitectura x86

Dacă aveţi nevoie de PPTP, puteţi folosi scriptul pptpclient disponibil pe mediul Installation CD. Dar, mai întâi, trebuie să vă asiguraţi că aveţi o configuraţie corectă. Editaţi /etc/ppp/pap-secrets sau /etc/ppp/chap-secrets astfel încât acestea să conţină combinaţia corectă nume/parolă:

Cod 2.3: Editare /etc/ppp/chap-secrets

# nano -w /etc/ppp/chap-secrets

Ajustăm, dacă este necesar, /etc/ppp/options.pptp:

Cod 2.4: Editare /etc/ppp/options.pptp

# nano -w /etc/ppp/options.pptp

Când totul este în regulă, doar rulaţi pptp (împreună cu opţiunile pe care nu le-aţi putut seta în options.pptp) pentru a vă conecta la server:

Cod 2.5: Conectarea la un server dial-in

# pptp <server ip>

Acum continuaţi cu Pregătirea Discurilor.

3.c. Configurarea manuală a reţelei

Încărcarea modulelor potrivite

La boot-area de pe mediul Installation CD, se încearcă detectarea tuturor dispozitivelor hardware şi încărcarea modulelor kernel (driver-e) necesare acestora. În marea majoritate a cazurilor, LiveCD-ul face o treabă foarte bună (detectând aproape tot). Totuşi, în unele cazuri, este posibil să nu fie încărcate automat unele module necesare.

Dacă net-setup sau adsl-setup eşuează, atunci este posibil ca placa de reţea să nu fi fost autodetectată. Aceasta presupune ca dumneavoastră să încarci manual modulele kernel corespunzătoare.

Pentru a afla ce module sunt disponibile pentru reţea, folosiţi ls:

Cod 3.1: Căutarea modulelor disponibile

# ls /lib/modules/`uname -r`/kernel/drivers/net

Dacă aţi găsit driver-ul necesar plăcii de reţea, folosiţi modprobe pentru a-l încărca:

Cod 3.2: Folosirea modprobe pentru a încărca un modul kernel

(Ca exemplu, noi încărcăm modulul pcnet32 )
# modprobe pcnet32

Pentru a verifica dacă placa dumneavoastră de reţea este detectată, folosiţi ifconfig. O placă de reţea detectată ar trebui să furnizeze un rezultat de genul:

Cod 3.3: Testarea disponibilităţii plăcii de reţea, rezultat în caz de succes

# ifconfig eth0
eth0      Link encap:Ethernet  HWaddr FE:FD:00:00:00:00  
          BROADCAST NOARP MULTICAST  MTU:1500  Metric:1
          RX packets:0 errors:0 dropped:0 overruns:0 frame:0
          TX packets:0 errors:0 dropped:0 overruns:0 carrier:0
          collisions:0 txqueuelen:0 
          RX bytes:0 (0.0 b)  TX bytes:0 (0.0 b)

Dacă totuşi primiţi următoarea eroare, placa de reţea nu a fost detectată:

Cod 3.4: Testarea disponibilităţii plăcii de reţea, rezultat în caz de eşec

# ifconfig eth0
eth0: error fetching interface information: Device not found

Dacă aveţi mai multe plăci de reţea în sistemul dumneavoastră acestea sunt numite eth0, eth1, etc. Asigurăţi-vă că placa pe care doriţi să o folosiţi funcţionează corespunzător şi amintiţi-vă să folosiţi numele corespunzător împreună cu acest document. Noi vom presupune că este folosită placa eth0.

Presupunând că acum placa de reţea este detectată, puteţi reîncerca net-setup sau adsl-setup (acum ar trebui să meargă), dar pentru cei cărora le place calea dificilă vom explica cum să configuraţi manual reţeaua.

Selectaţi una din următoarele secţiuni în funcţie de tipul reţelei:

Folosirea DHCP

DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) face posibilă obţinerea în mod automat a informaţiilor necesare configurării reţelei (adresa IP, netmask, adresa broadcast, gateway, servere de nume etc.). Aceasta funcţionează numai dacă în reţeaua dumneavoastră există un server DHCP (sau provider-ul dumneavoastră de internet vă furnizează serviciul DHCP). Pentru ca placa de reţea să fie configurată automat folosiţi dhcpcd:

Cod 3.5: Folosirea dhcpcd

# dhcpcd eth0
Unii administratori de reţea vă impun să folosiţi
pentru maşina dumneavoastră numele de host şi domeniu furnizate de serverul DHCP.
În acest caz, folosiţi
# dhcpcd -HD eth0

Dacă totul a fost în regulă (încercaţi ping în câteva adrese internet, de exemplu Google), atunci aveţi totul setat şi sunteţi gata pentru a continua. Săriţi peste restul acestei secţiuni şi continuaţi cu Pregătirea Discurilor.

Pregătirea pentru acces Wireless

Notă: Suportul pentru comanda iwconfig este disponibil doar pentru mediile Installation CD pentru arhitecturile x86, amd64 şi ppc. Puteţi, însă, să faceţi să funcţioneze placa wireless urmând instrucţiunile din proiectul linux-wlan-ng.

Dacă folosiţi o placă wireless (802.11), trebuie să efectuaţi toate setările necesare înainte de a putea să continuaţi. Pentru a vedea setările curente ale plăcii dumneavoastră, puteţi folosi iwconfig. Rularea iwconfig poate afişa ceva de genul:

Cod 3.6: Listarea setărilor curente pentru placa wireless

# iwconfig eth0
eth0      IEEE 802.11-DS  ESSID:"GentooNode"                                   
          Mode:Managed  Frequency:2.442GHz  Access Point: 00:09:5B:11:CC:F2    
          Bit Rate:11Mb/s   Tx-Power=20 dBm   Sensitivity=0/65535               
          Retry limit:16   RTS thr:off   Fragment thr:off                       
          Power Management:off                                                  
          Link Quality:25/10  Signal level:-51 dBm  Noise level:-102 dBm        
          Rx invalid nwid:5901 Rx invalid crypt:0 Rx invalid frag:0 Tx          
          excessive retries:237 Invalid misc:350282 Missed beacon:84            

Notă: Unele plăci wireless pot avea numele wlan0 sau ra0 în loc de eth0. Rulaţi iwconfig fără nici un parametru, pentru a determina numele corect al dispozitivului.

Pentru majoritatea utilizatorilor, sunt numai două setări importante de schimbat, ESSID (adică numele reţelei wireless) şi/sau cheia WEP. Dacă ESSID şi adresa Access Point listate sunt deja ca cele ale Access Point-ului la care vă conectaţi şi dacă nu folosiţi WEP, atunci reţeaua wireless este funcţională. Dacă aveţi nevoie să schimbaţi ESSID-ul sau să specificaţi o cheie WEP, puteţi folosi următoarele comenzi:

Cod 3.7: Schimbarea ESSID şi/sau adăugarea cheii WEP

(Aceasta setează numele reţelei wireless la "GentooNode")
# iwconfig eth0 essid GentooNode

(Aceasta setează cheia WEP în notaţie hexa)
# iwconfig eth0 key 1234123412341234abcd

(Acesta setează cheia WEP, ASCII - o prefixăm cu  "s:")
# iwconfig eth0 key s:some-password

Puteţi acum revedeţi setările pentru placa wireless folosind iwconfig. Odată ce aveţi placa wireless funcţională, puteţi continua cu configurarea adresei IP aşa cum este descris în următoarea secţiune (Terminologia Utilizată în Reţelistică) sau să folosiţi utilitarul net-setup descris anterior.

Terminologia Utilizată în Reţelistică

Notă: Dacă ştiţi adresele dumeavoastră IP, broadcast, netmask si serverele de nume, atunci puteţi sări peste această subsecţiune şi continua cu Folosirea ifconfig şi route.

Dacă toate încercările de mai sus au eşuat, va trebui să vă configuraţi reţeaua manual. Acest lucru nu este deloc dificil. În schimb, trebuie să vă familiarizaţi cu câteva noţiuni de reţelistică necesare configurării reţelei conform cerinţelor dvs. Când veţi termina de citit această parte, veţi şti ce este un gateway, la ce foloseşte netmask, cum este formată adresa broadcast şi de ce aveţi nevoie de servere de nume.

Într-o reţea, staţiile sunt identificate prin adresa IP (Internet Protocol address). O astfel de adresă este o combinaţie de patru numere între 0 şi 255. Ei bine, cel puţin aşa o percepem noi. În realitate, o adresă IP constă în 32 biţi (unu şi zero). Să vedem un exemplu:

Cod 3.8: Exemplu de adresă IP

Adresa IP (numeric):   192.168.0.2
Adresa IP (binar):     11000000 10101000 00000000 00000010
                       -------- -------- -------- --------
                          192      168       0        2

O adresă IP identifică în mod unic o staţie din punctul de vedere al subreţelelor accesibile (spre ex. fiecare staţie care este accesibilă trebuie să deţină o adresă IP unică). Pentru a putea distinge staţiile din interiorul reţelei faţă de cele din exterior, adresa IP este compusă din două părţi: partea network şi partea host.

Separarea este efectuată folosind netmask, o colecţie de unu urmată de o colecţie de zero. Partea din IP care se mapează pe unu este partea network, cealaltă parte este partea host. În mod uzual, netmask (masca reţelei) se poate scrie ca o adresă IP.

Cod 3.9: Exemplu de depanare network/host

Adresa IP:     192      168      0         2
            11000000 10101000 00000000 00000010
Netmask:    11111111 11111111 11111111 00000000
               255      255     255        0
           +--------------------------+--------+
                    Network              Host

Cu alte cuvinte, 192.168.0.14 este încă, în exemplu nostru, în reţea, dar 192.168.1.2 nu.

Adresa broadcast este adresa IP cu aceeaşi parte network ca şi reţeua noastră, dar cu partea host formată numai din unu. Fiecare staţie din reţea ascultă pe această adresă IP. Este folosită pentru transmisii de pachete broadcast.

Cod 3.10: Adresa Broadcast

Adresa IP:     192      168      0         2
            11000000 10101000 00000000 00000010
Broadcast:  11000000 10101000 00000000 11111111
               192      168      0        255
           +--------------------------+--------+
                     Network             Host

Pentru a putea naviga pe internet, trebuie să cunoaşteţi care staţie partajează conexiunea la Internet. Această staţie se numeşte gateway. Cum aceasta este o staţie obişnuită are şi ea o adresă IP obişnuită (de exemplu 192.168.0.1).

Anterior am stabilit că fiecare staţie are propria adresă IP. Pentru a putea recunoaşte staţiile se asociază un nume (cum ar fi dev.gentoo.org) unei adrese IP (cum ar fi 64.5.62.82). Un astfel de serviciu este numit serviciu de nume. Pentru a folosi un astfel de serviciu, trebuie să definiţi serverele de nume în /etc/resolv.conf.

În unele cazuri, staţia gateway este de asemenea şi server de nume. Dacă nu, va trebui să introduceţi adresele serverelor de nume furnizate de ISP-ul dumneavoastră.

Sintetizând, veţi avea nevoie de următoarele informaţii pentru a continua:

Element reţea Exemplu
Adresa IP 192.168.0.2
Netmask 255.255.255.0
Broadcast 192.168.0.255
Gateway 192.168.0.1
Server(e) de nume 195.130.130.5, 195.130.130.133

Folosirea ifconfig şi route

Setarea unei reţele constă în trei paşi. Întâi ne vom atribui o adresă IP folosind ifconfig. Apoi vom seta ruta către gateway folosind route. Apoi vom finaliza punând adresele IP corespunzătoare serverelor de nume în /etc/resolv.conf.

Pentru a atribui o adresă IP, va trebui să cunoaşteţi adresele IP, broadcast şi netmask. Apoi executaţi următoarea comandă, înlocuind ${IP_ADDR} cu adresa IP, ${BROADCAST} cu adresa broadcast şi ${NETMASK} cu netmask-ul corespunzător:

Cod 3.11: Folosirea ifconfig

# ifconfig eth0 ${IP_ADDR} broadcast ${BROADCAST} netmask ${NETMASK} up

Acum setaţi ruta implicită folosind route. Înlocuiţi ${GATEWAY} cu adresa IP a gateway-ului:

Cod 3.12: Folosirea route

# route add default gw ${GATEWAY}

Acum deschideţi /etc/resolv.conf cu editorul favorit (în exemplu nostru, vom folosi nano):

Cod 3.13: Crearea /etc/resolv.conf

# nano -w /etc/resolv.conf

Acum completaţi cu adresele serverelor de nume folosind următoarea machetă. Asiguraţi-vă că înlocuiţi ${NAMESERVER1} şi ${NAMESERVER2} cu adresele IP corespunzătoare:

Cod 3.14: machetă /etc/resolv.conf

nameserver ${NAMESERVER1}
nameserver ${NAMESERVER2}

Aceasta este tot. Acum testaţi reţeaua folosind ping către câteva servere din Internet (ca de exemplu Google). Funcţionează? Felicitări atunci. Sunteţi gata să instalaţi Gentoo. Continuaţi cu Pregătirea Discurilor.


[ << ] [ < ] [ Acasă ] [ > ] [ >> ]


Imprimare

View all

Actualizat la 27 Februarie 2006

Versiunea originală a acestui document a fost actualizată ultima dată la 6 Mai 2013

Sumar: Dacă doriţi să instalaţi Gentoo utilizând o conexiune la Internet, trebuie să setaţi opţiunile de reţea.

Sven Vermeulen
Autor

Roy Marples
Autor

Daniel Robbins
Autor

Chris Houser
Autor

Jerry Alexandratos
Autor

Seemant Kulleen
Dezvoltator Gentoo x86

Tavis Ormandy
Dezvoltator Gentoo Alpha

Jason Huebel
Dezvoltator Gentoo x86

Guy Martin
Dezvoltator Gentoo HPPA

Pieter Van den Abeele
Dezvoltator Gentoo PPC

Joe Kallar
Dezvoltator Gentoo SPARC

John P. Davis
Editor

Pierre-Henri Jondot
Editor

Eric Stockbridge
Editor

Rajiv Manglani
Editor

Jungmin Seo
Editor

Stoyan Zhekov
Editor

Jared Hudson
Editor

Colin Morey
Editor

Jorge Paulo
Editor

Carl Anderson
Editor

Jon Portnoy
Editor

Zack Gilburd
Editor

Jack Morgan
Editor

Benny Chuang
Editor

Erwin
Editor

Joshua Kinard
Editor

Stuart Longland
Editor

Tobias Scherbaum
Editor

Xavier Neys
Editor

Grant Goodyear
Corector

Gerald J. Normandin Jr.
Corector

Donnie Berkholz
Corector

Ken Nowack
Corector

Lars Weiler
Contribuitor

Alin Dobre
Translator Responsabil

Ion Mudreac
Translator

Teddy Drăguţă
Translator

Talos Teodor
Translator

Dragoş Toma
Translator

Muntean Alex
Translator

George Nistorică
Translator

Emil Sîrbu
Translator

Donate to support our development efforts.

Copyright 2001-2013 Gentoo Foundation, Inc. Questions, Comments? Contact us.