1.  Alegerea

Introducere

Acum, că kernel-ul este configurat şi compilat şi fişierele de configurare a sistemului sunt completate corect, este timpul să instalăm un program ce va încărca kernel-ul când porniţi sistemul. Un astfel de program se numeşte bootloader.

Opţional: Framebuffer

Dacă v-aţi configurat kernel-ul cu suport pentru framebuffer (sau aţi utilizat configuraţia implicită din genkernel), puteţi activa framebuffer prin adăugarea parametrului vga sau video în configuraţia aplicaţiei bootloader.

Sistemele pe 64 de biţi trebuie să utilizeze driver-ul vesafb, şi deci va fi necesară setarea parametrului vga. Parametrul vga controlează rezoluţia şi adâncimea de culoare pentru ecranul framebuffer pentru vesafb. Aşa cum este menţionat şi în /usr/src/linux/Documentation/fb/vesafb.txt (ce este instalat odată cu un pachet de surse de kernel), trebuie să adăugaţi ca valoare numărul VESA corespunzător rezoluţiei dorite şi adâncimea de culoare pentru aceasta.

Următorul tabel listează rezoluţiile disponibile şi adâncimile de culoare, şi le asociază cu valoarea pe care trebuie să i-o adăugaţi parametrului vga.

Parametrul video controlează opţiunile de afişare pentru framebuffer. Necesită driver-ul de framebuffer (vesafb pentru versiunile de kernel 2.6 sau vesa pentru versiunile 2.4) urmat de valorile pe care doriţi să le activaţi. Toate variabilele sunt afişate în /usr/src/linux/Documentation/fb/vesafb.txt, dar vă vom informa despre cele 3 mai utilizate opţiuni:

Rezultatul acestor două argumente poate fi ceva asemănător cu vga=0x318 video=vesafb:mtrr:3,ywrap sau video=vesafb:mtrr:3,ywrap,1024x768-32@85. Reţineţi (sau notaţi-vă) aceste setări; veţi avea nevoie de ele în scurt timp.

Deoarece LILO nu funcţionează pe AMD64, Gentoo suportă doar utilizarea GRUB. Acum, continuaţi cu instalarea acestuia.

1.  Utilizarea GRUB

Explicarea terminologiei GRUB

Cea mai critică parte în a înţelege GRUB este obişnuirea cu felul în care GRUB se referă la hard-disk-uri sau partiţii. Partiţia dvs. de Linux /dev/hda1 se va numi mai mult ca sigur (hd0,0) în GRUB. Atenţie la parantezele din jurul hd0,0 - sunt necesare.

Hard drive-urile se numără de la zero în locul "a" şi partiţiile se numără de la zero în loc de unu. Atenţie, de asemenea, cu device-urile hd, pentru că numai hard drive-urile sunt numărate şi nu dispozitivele atapi-ide cum ar fi cdrom player-ele şi cele de imprimat cd-uri. De asemenea, aceeaşi structură este utilizată cu drive-urile SCSI. (În mod normal lor le sunt atribuite numere mai mari decât drive-urile IDE cu excepţia situaţiei în care BIOS-ul este configurat să boot-eze de pe dispozitive SCSI). Când configuraţi mediul BIOS să boot-eze de pe un disc diferit (spre ex. discul primary slave), acel disc este denumit hd0.

Presupunând că aveţi un hard drive ca /dev/hda, un dispozitiv cdrom ca /dev/hdb, un dispozitiv de imprimat cd-uri ca /dev/hdc, un al doilea hard drive ca /dev/hdd şi nici un dispozitiv SCSI, /dev/hdd7 este interpretat ca (hd1,6). Ar putea să sune ciudat, şi este într-adevăr ciudat, dar, după cum o să observăm, GRUB oferă un mecanism de completare cu tab ce devine la îndemâna celor care au o mulţime de hard drive-uri şi partiţii şi care se descurcă mai greu cu schema de numerotare a GRUB.

Deja având acest sentiment, este timpul să instalăm GRUB.

Instalarea GRUB

Pentru a instala GRUB, utilizăm emerge.

# emerge grub

Deşi GRUB este acum instalat, tot mai trebuie să îi scriem un fişier de configurare şi să-l instalăm în zona MBR pentru ca GRUB să boot-eze automat în noul kernel creat. Creaţi /boot/grub/grub.conf cu nano (sau, dacă este cazul, cu alt editor):

# nano -w /boot/grub/grub.conf

Acum vom scrie un fişier grub.conf. Mai jos, veţi regăsi două fişiere grub.conf pentru exemplul de partiţionare utilizat în acest ghid, cu imaginea de kernel kernel-2.6.12-gentoo-r10. Doar primul fişier grub.conf a fost comentat intensiv.

• Primul fişier grub.conf este pentru persoanele care nu au utilizat genkernel pentru a-şi construi kernel-ul
• Al doilea fişier grub.conf este pentru persoanele care au utilizat genkernel pentru a-şi construi kernel-ul

# Care intrare să boot-eze implicit. 0 este prima, 1 este a doua, etc.
default 0
# Câte secunde să aştepte înainte de a încărca intrarea implicită.
timeout 30
# O imagine splash drăguţă pentru a colora situaţia :)
# Comentaţi dacă nu aveţi o placă grafică instalată
splashimage=(hd0,0)/boot/grub/splash.xpm.gz

title=Gentoo Linux 2.6.12
# Partiţia unde se află imaginea de kernel (sau sistemul de operare)
root (hd0,0)
kernel /boot/kernel-2.6.12-gentoo-r10 root=/dev/hda3

# Următoarele patru linii sunt numai dacă utilizaţi dualboot cu un sistem Windows.
# În acest caz, Windows se află pe /dev/hda6.
title=Windows XP
rootnoverify (hd0,5)
makeactive
chainloader +1

default 0
timeout 30
splashimage=(hd0,0)/boot/grub/splash.xpm.gz

title=Gentoo Linux 2.6.12
root (hd0,0)
kernel /boot/kernel-2.6.12-gentoo-r10 root=/dev/ram0 init=/linuxrc ramdisk=8192 real_root=/dev/hda3 udev
initrd /boot/initramfs-genkernel-amd64-2.6.12-gentoo-r10

# Doar în cazul în care utilizaţi dual-boot
title=Windows XP
rootnoverify (hd0,5)
makeactive
chainloader +1

Dacă utilizaţi o schemă de partiţionare şi/sau imagine de kernel diferită, modificaţi în consecinţă. Oricum, asiguraţi-vă că orice precedă un device GRUB (cum ar fi (hd0,0)) este relativ la mount point nu la rădăcină. Cu alte cuvinte, (hd0,0)/grub/splash.xpm.gz este în realitate /boot/grub/splash.xpm.gz deoarece (hd0,0) este /boot.

În plus, dacă alegeţi să utilizaţi o altă schemă de partiţionare şi nu aţi pus /boot pe o partiţie separată, prefixul /boot utilizat în exemplele de cod de mai sus este chiar necesar. Dacă aţi urmat planul de partiţionare sugerat de noi, prefixul /boot nu este necesar, însă link-ul simbolic boot îl face să funcţioneze. Pe scurt, exemplele de mai sus ar trebuie să funcţioneze, indiferent dacă aţi utilizat o partiţie separată pentru /boot sau nu.

Dacă doriţi să introduceţi opţiuni adiţionale pentru kernel, adăugaţi-le la sfârşitul comenzii kernel. Deja avem o opţiune (root=/dev/hda3 sau real_root=/dev/hda3), dar puteţi introduce şi altele, cum ar fi parametrul video pentru framebuffer, menţionat anterior:

Utilizatorii genkernel ar trebui să ştie că kernel-urile lor utilizează aceleaşi opţiuni folosite pentru mediul Installation CD. Spre exemplu, dacă aveţi dispozitive SCSI, ar trebui să adăugaţi doscsi ca opţiune de kernel.

Acum salvaţi fişierul grub.conf şi ieşiţi. Tot mai trebuie să instalăm GRUB în zona MBR (Master Boot Record).

Dezvoltatorii GRUB ne recomandă să utilizăm grub-install. Totuşi, dacă dintr-un motiv grub-install nu funcţionează corect, tot mai aveţi soluţia să instalaţi GRUB manual.

Continuaţi cu Implicit: Setarea GRUB Utilizând grub-install sau Alternativ: Setarea GRUB Utilizând Instrucţiuni Manuale.

Implicit: Setarea GRUB utilizând grub-install

Pentru a instala GRUB trebuie să rulaţi comanda grub-install. Totuşi, grub-install nu va funcţiona ca la carte pentru că ne aflăm într-un mediu chroot. Trebuie să creăm /etc/mtab ce conţine toate sistemele de fişiere mount-ate. Din fericire, există o soluţie simplă pentru a realiza acest pas - trebuie doar să copiaţi /proc/mounts ca /etc/mtab, excluzând linia rootfs, în cazul în care nu aţi creat o partiţie separată de boot. Următoarea comandă va funcţiona în ambele cazuri:

# grep -v rootfs /proc/mounts > /etc/mtab

Acum, puteţi instala grub, utilizând grub-install:

# grub-install /dev/hda

Dacă aveţi mai multe întrebări cu privire la GRUB, vă rugăm să consultaţi documentul despre Întrebări Frecvente despre GRUB sau Manualul GRUB.

Continuaţi cu Repornirea Sistemului.

Alternativ: Setarea GRUB Utilizând Instrucţiuni Manuale

Pentru a începe configurarea GRUB, tastaţi grub. Vi se va afişa grub>, linia de comandă a grub. Acum, trebuie să tastaţi comenzile potrivite pentru a instala GRUB pe disc.

# grub

În configuraţia exemplu, vrem să instalăm GRUB pentru a îl determina să citească informaţia de pe partiţia de boot /dev/hda1 şi să instaleze înregistrarea de boot GRUB în zona MBR (Master Boot Record) a discului, pentru ca primul lucru afişat în momentul pornirii sistemului să fie promptul GRUB. Bineînţeles, dacă nu aţi urmat configuraţia exemplu din timpul instalării, schimbaţi comenzile în concordanţă.

Mecanismul de completare prin tab a aplicaţiei GRUB poate fi utilizat pentru a-l instala. Spre exemplu, dacă tastaţi "root (" urmat de un TAB, vi se va afişa o listă de dispozitive (cum ar fi hd0). Dacă tastaţi "root (hd0," urmat de un TAB, vi se va afişa o listă cu partiţiile disponibile din care să alegeţi (cum ar fi hd0,0).

Prin utilizarea completării cu tab, setarea GRUB nu ar trebui să fie aşa de complicată. Acum, haideţi, configuraţi GRUB, da? :-)

grub> root (hd0,0)          (Specificaţi unde se află partiţia dvs. /boot)
grub> setup (hd0)           (Instalaţi GRUB în zona MBR)
grub> quit                  (Ieşiţi din GRUB shell)

Dacă aveţi mai multe întrebări în legătura cu GRUB, vă rugăm să consultaţi Întrebări Frecvente despre GRUB (FAQ) sau Manualul GRUB.

Continuaţi cu Repornirea Sistemului.

1.  Repornirea Sistemului

Ieşiţi din mediul chroot şi demount-aţi toate partiţiile. Apoi, tastaţi comanda magică pe care aţi aşteptat-o: reboot.

# exit
# cd
# umount /mnt/gentoo/boot /mnt/gentoo/dev /mnt/gentoo/proc /mnt/gentoo
# reboot

Bineînţeles, nu uitaţi să îndepărtaţi CD-ul boot-abil, altfel sistemul va boot-a din nou de pe CD în locul noului dvs. sistem Gentoo.

Odată repornit sistemul în instalarea dvs. Gentoo, terminaţi cu (Finalizarea Instalării Gentoo).