1.  Introducere în Dispozitive Bloc

Dispozitive Bloc

Vom arunca o privire atentă asupra aspectelor în legătură cu discurile din Gentoo Linux şi Linux, în general, incluzând sistemele de fişiere, partiţii şi dispozitive bloc. Apoi, odată ce vă familiarizaţi cu toate aspectele despre discuri şi sisteme de fişiere, veţi fi ghidaţi prin procesul de setare al partiţiilor şi sistemelor de fişiere pentru instalarea dvs. de Gentoo Linux.

Pentru a începe, vom face introducerea dispozitivelor bloc. Cel mai renumit dispozitiv bloc este probabil cel care reprezintă primul hard-disk SCSI într-un sistem Linux, şi anume /dev/sda.

Dispozitivele bloc amintite mai sus, reprezintă o interfaţă abstractă pentru disc. Programele utilizator pot folosi aceste dispozitive bloc pentru a interacţiona cu discul dvs. fără a avea grija dacă hard-disk-urile sunt IDE, SCSI sau altceva. Programul poate adresa ceea ce urmează să se stocheze pe disc ca o mulţime continuă de blocuri de 512 octeţi accesibile aleator.

Partitiţii

Deşi este teoretic posibil să utilizăm un disc întreg pentru a găzdui sistemul dvs. Linux, acesta este un lucru foarte rar pus în practică. În loc, dispozitivele bloc întregi sunt împărţite în dispozitive bloc mai mici şi mai uşor de manipulat. Acestea sunt numite partiţii.

1.  Proiectarea unei Scheme de Partiţionare

Cât de Multe şi Cât de Mari?

Numărul de partiţii este în foarte mare măsură dependent de mediul dvs. Spre exemplu, dacă aveţi un număr foarte mare de utilizatori, cel mai probabil veţi dori să aveţi directorul /home separat, deoarece sporeşte securitatea şi facilitează operaţiile de backup. Dacă instalaţi Gentoo ca server de mail, directorul dvs. /var ar trebui să fie separat, pentru că toate mail-urile sunt stocate în /var. O bună alegere a sistemului de fişiere va mări la maxim performanţele. Serverele de jocuri vor avea o partiţie /opt separată, deoarece majoritatea aplicaţiilor server pentru jocuri sunt instalate acolo. Motivul este similar cu cel pentru /home: securitate şi backup. Veţi dori în mod sigur să vă păstraţi /usr mare: nu numai că va conţine majoritatea aplicaţiilor, dar numai structura Portage ocupă în jur de 500 MOcteţi, excluzând sursele ce sunt stocate în acesta.

După cum puteţi observa, depinde foarte mult scopul pe care doriţi să-l atingeţi. Partiţii sau volume separate au următoarele avantaje:

• Puteţi alege cel mai performant sistem de fişiere pentru fiecare partiţie sau volum
• Întregul sistem nu poate rămâne fără spaţiu liber dacă o aplicaţie nefuncţională scrie în continuu fişiere pe o partiţie sau volum
• Dacă este necesar, verificările sistemului de fişiere sunt reduse ca timp, deoarece se pot executa mai multe verificări în paralel (deşi acest avantaj este mai mare în cazul discurilor multiple, decât în cel al partiţiilor multiple)
• Securitatea poate fi îmbunătăţită prin mount-area unor partiţii sau volume doar pentru citire, în mod nosuid (biţii setuid sunt ignoraţi), noexec (biţii pentru execuţie sunt ignoraţi), etc.

În orice caz, partiţiile multiple au un mare dezavantaj: dacă nu sunt configurate corect, pot cauza ca un sistem să aibă foarte mult loc liber pe o partiţie şi fără loc liber pe alta. Există, de asemenea, o limitare la 15 partiţii pentru SCSI şi SATA.

1.  Utilizarea fdisk pe arhitectura MIPS pentru a vă partiţiona discul

Maşinile SGI: Crearea SGI Disk Label

Toate discurile pe un sistem SGI necesită definirea informaţiei SGI Disk Label, ce oferă o funcţionalitate similară cu zonele din Sun şi MS-DOS -- Stochează informaţii despre partiţiile de pe disc. Crearea unei zone SGI Disk Label va crea două partiţii speciale pe disc:

• Antetul de Volum SGI (a 9-a partiţie): Această partiţie este importantă. Pe ea va fi stocată aplicaţia bootloader şi, în unele cazuri, va conţine, de asemenea, imaginile de kernel.
• Volumul SGI (a 11-a partiţie): Această partiţie este similară ca scop cu a treia partiţie a Sun Disklabel ca "Întregul Disc". Această partiţie acoperă întregul disc, şi ar trebui lăsată neatinsă. Ea nu are un scop special, decât să asiste componenta PROM într-un mod nedocumentat (sau este utilizat de IRIX într-un anumit mod).

Urmează un extract dintr-o sesiune de fdisk. Citiţi şi adaptaţi-l după nevoile dvs...

# fdisk /dev/sda

Command (m for help): x

Expert command (m for help): m
Command action
   b   move beginning of data in a partition
   c   change number of cylinders
   d   print the raw data in the partition table
   e   list extended partitions
   f   fix partition order
   g   create an IRIX (SGI) partition table
   h   change number of heads
   m   print this menu
   p   print the partition table
   q   quit without saving changes
   r   return to main menu
   s   change number of sectors/track
   v   verify the partition table
   w   write table to disk and exit

Expert command (m for help): g
Building a new SGI disklabel. Changes will remain in memory only,
until you decide to write them. After that, of course, the previous
content will be unrecoverably lost.

Expert command (m for help): r

Command (m for help): p

Disk /dev/sda (SGI disk label): 64 heads, 32 sectors, 17482 cylinders
Units = cylinders of 2048 * 512 bytes

----- partitions -----
Pt#     Device  Info     Start       End   Sectors  Id  System
 9:  /dev/sda1               0         4     10240   0  SGI volhdr
11:  /dev/sda2               0     17481  35803136   6  SGI volume
----- Bootinfo -----
Bootfile: /unix
----- Directory Entries -----

Command (m for help):

Redimensionarea Antetului de Volum SGI la mărimea corectă

Acum, că informaţi SGI DiskLabel este creată, partiţiile pot fi acum definite. În exemplul de mai sus, aveţi deja definite două partiţii. Acestea sunt cele două partiţii speciale menţionate mai anterior şi nu ar trebui în mod normal să fi alterate. Dar, pentru a instala Gentoo, vom avea nevoie să încărcăm o aplicaţie bootloader şi, posibil, mai multe imagini de kernel (în funcţie de tipul sistemului) direct în antetul de volum. Antetul de volum poate stoca până la opt imagini de orice mărimi, fiecare imagine cu numele de până la opt caractere.

Procesul de a mări capacitatea antetului de volum nu este chiar cum ar trebui; este nevoie de unele trucuri pentru aceasta. Nu se poate şterge şi re-adăuga antetul de volum din cauza comportamentului ciudat al fdisk. În exemplul oferit mai jos, vom crea un antet de volum de 50 MOcteţi alături de o partiţie de 50 MOcteţi pentru /boot. Schema actuală a discului dvs. poate varia, dar aceasta este doar în scop ilustrativ.

Command (m for help): n
Partition number (1-16): 1
First cylinder (5-8682, default 5): 51
 Last cylinder (51-8682, default 8682): 101
(Observaţi cum fdisk permite doar Partiţiei #1 să fie recreată                   )
(începând cu minimum cilindrul 5? Aţi încercat să ştergeţi şi să recreaţi        )
(Antetul de Volum SGI în acest fel, aceasta este aceeaşi problemă pe care aţi fi )
(întâlnit-o. În exemplul nostru, vrem ca /boot să fie de 50 MOcteţi, deci va     )
(începe de la cilindrul 51 (Antetul de Volum trebuie să înceapă de la cilindrul  )
(0, vă aminitiţi?), şi să-i setăm cilindrul la 101, care va fi aproximativ 50 MO )
((+/- 1-5 MO).                                                                   )

Command (m for help): d
Partition number (1-16): 9

(Ştergeţi partiţia #9 (Antetul de Volum SGI)

Command (m for help): n
Partition number (1-16): 9
First cylinder (0-50, default 0): 0
 Last cylinder (0-50, default 50): 50

(Re-creaţi Partiţia #9, ce se va termina chiar înainte de Partiţia #1)

Dacă nu sunteţi siguri cum să utilizaţi fdisk, puteţi consulta explicaţia ulterioară în acest document despre partiţionarea pe dispozitivele Cobalt. Conceptele sunt exact aceleaşi - trebuie doar să vă amintiţi să nu modificaţi informaţiile antetul de volum şi întregul disc.

Odată terminat procesul, este sigur să creaţi restul partiţiilor care le doriţi. După ce toate partiţiile sunt create, asiguraţi-vă că setaţi identificatorul partiţiei pentru swap la 82, care este Linux Swap. Implicit, va fi 83, Linux Native.

Acum că partiţiile dvs. sunt create, puteţi continua cu Crearea Sistemelor de Fişiere.

Maşinile Cobalt: Partiţionarea Discului Dvs.

Pe maşinile Cobalt, BOOTROM se va aştepta la o zonă MBR MS-DOS, deci partiţionarea discului este relativ concisă -- de fapt se face exact cum aţi face-o pe o maşină Intel x86. Oricum, sunt unele lucruri care trebuie să le reţineţi.

• Aplicaţia firmware se va aştepta ca /dev/hda1 să fie o partiţie Linux formatată ca EXT2 Revision 0. Partiţiile EXT2 Revision 1 NU vor funcţiona! (Cobalt BOOTROM recunoaşte doar EXT2r0)
• Partiţia menţionată anterior trebuie să conţină o imagine ELF arhivată cu gzip, vmlinux.gz în rădăcina partiţiei, pe care o va considera un kernel şi o va încărca

Din acest motiv, vă recomandăm să creaţi o partiţie /boot cu o mărime de ~20MOcteţi formatată ca EXT2r0 după care puteţi instala CoLo şi imaginile dvs. de kernel. Aceasta vă permite să rulaţi un sistem de fişiere modern (EXT3 sau ReiserFS) pentru partiţia rădăcină.

Vom presupune că aţi creat /dev/hda1 pentru a efectua ulterior mount ca o partiţie /boot. Dacă doriţi această partiţie /, va trebui să reţineţi aşteptările aplicaţiei PROM.

Deci, să continuăm... Pentru a crea partiţiile, tastaţi fdisk /dev/hda la prompt. Comenzile principale pe care trebuie să le cunoaşteţi sunt următoarele:

• o: Ştergeţi tabela de partiţii veche, începând cu o tabelă de partiţii MS-DOS goală
• n: Creaţi o nouă partiţie
• t: Schimbarea Tipului Partiţiei
  • Utilizaţi tipul 82 pentru Linux Swap, 83 pentru Linux FS
• d: Ştergeţi o partiţie
• p: Afişaţi tabela de partiţii
• q: Ieşire -- lasă tabela de partiţii neatisă.
• w: Ieşire -- scrie tabela de partiţii curentă.

# fdisk /dev/hda

The number of cylinders for this disk is set to 19870.
There is nothing wrong with that, but this is larger than 1024,
and could in certain setups cause problems with:
1) software that runs at boot time (e.g., old versions of LILO)
2) booting and partitioning software from other OSs
   (e.g., DOS FDISK, OS/2 FDISK)

(Începeţi prin a şterge toate partiţiile existente)
Command (m for help): o
Building a new DOS disklabel. Changes will remain in memory only,
until you decide to write them. After that, of course, the previous
content won't be recoverable.


The number of cylinders for this disk is set to 19870.
There is nothing wrong with that, but this is larger than 1024,
and could in certain setups cause problems with:
1) software that runs at boot time (e.g., old versions of LILO)
2) booting and partitioning software from other OSs
   (e.g., DOS FDISK, OS/2 FDISK)
Warning: invalid flag 0x0000 of partition table 4 will be corrected by w(rite)

(Puteţi verifica, acum, că tabela de partiţii este goală utilizând comanda 'p')

Command (m for help): p

Disk /dev/hda: 10.2 GB, 10254827520 bytes
16 heads, 63 sectors/track, 19870 cylinders
Units = cylinders of 1008 * 512 = 516096 bytes

   Device Boot      Start         End      Blocks   Id  System

(Creaţi partiţia /boot)

Command (m for help): n
Command action
   e   extended
   p   primary partition (1-4)
p
Partition number (1-4): 1

(Trebuie doar să apăsaţi ENTER pentru a accepta valorile implicite)

First cylinder (1-19870, default 1):
Last cylinder or +size or +sizeM or +sizeK (1-19870, default 19870): +20M

(şi acum, dacă tastaţi 'p' din nou, ar trebui să observaţi noua partiţie)
Command (m for help): p

Disk /dev/hda: 10.2 GB, 10254827520 bytes
16 heads, 63 sectors/track, 19870 cylinders
Units = cylinders of 1008 * 512 = 516096 bytes

   Device Boot      Start         End      Blocks   Id  System
/dev/hda1               1          40       20128+  83  Linux

(Restul, preferăm să îl alocăm într-o partiţie extinsă, pe care o vom crea)

Command (m for help): n
Command action
   e   extended
   p   primary partition (1-4)
e
Partition number (1-4): 2

(Din nou, valorile implicite sunt bune, deci apăsaţi doar ENTER.)

First cylinder (41-19870, default 41):
Using default value 41

(Dorim să utilizăm tot discul, aici, deci apăsaţi ENTER din nou)
Last cylinder or +size or +sizeM or +sizeK (41-19870, default 19870):
Using default value 19870

(Acum, partiţia / -- utilizăm partiţii separate pentru /usr, /var, etc... deci / poate fi mică. Modificaţi după preferinţe.)

Command (m for help): n
Command action
   l   logical (5 or over)
   p   primary partition (1-4)
l
First cylinder (41-19870, default 41):<Press ENTER>
Using default value 41
Last cylinder or +size or +sizeM or +sizeK (41-19870, default 19870): +500M

(... şi în mod similar pentru alte partiţii ...)

(Ultimul, dar nu cel din urmă, spaţiul swap. Recomandăm cel puţin 250 MOcteţi swap, preferabil 1 GOctet)

Command (m for help): n
Command action
   l   logical (5 or over)
   p   primary partition (1-4)
l
First cylinder (17294-19870, default 17294): <Press ENTER>
Using default value 17294
Last cylinder or +size or +sizeM or +sizeK (1011-19870, default 19870): <Press ENTER>
Using default value 19870

(Acum, dacă verificăm tabela noastră de partiţii, totul ar trebui să fie potrivit,
cu excepţia unui singur lucru...)

Command (m for help): p

Disk /dev/hda: 10.2 GB, 10254827520 bytes
16 heads, 63 sectors/track, 19870 cylinders
Units = cylinders of 1008 * 512 = 516096 bytes

Device Boot      Start         End      Blocks      ID  System
/dev/hda1               1          21       10552+  83  Linux
/dev/hda2              22       19870    10003896    5  Extended
/dev/hda5              22        1037      512032+  83  Linux
/dev/hda6            1038        5101     2048224+  83  Linux
/dev/hda7            5102        9165     2048224+  83  Linux
/dev/hda8            9166       13229     2048224+  83  Linux
/dev/hda9           13230       17293     2048224+  83  Linux
/dev/hda10          17294       19870     1298776+  83  Linux

(Observaţi cum partiţia #10, spaţiul nostru swap, este tot de tipul 83?)

Command (m for help): t
Partition number (1-10): 10
Hex code (type L to list codes): 82
Changed system type of partition 10 to 82 (Linux swap)

(Aceasta ar trebui să rezolve... doar pentru verificare...)

Command (m for help): p

Disk /dev/hda: 10.2 GB, 10254827520 bytes
16 heads, 63 sectors/track, 19870 cylinders
Units = cylinders of 1008 * 512 = 516096 bytes

Device Boot      Start         End      Blocks      ID  System
/dev/hda1               1          21       10552+  83  Linux
/dev/hda2              22       19870    10003896    5  Extended
/dev/hda5              22        1037      512032+  83  Linux
/dev/hda6            1038        5101     2048224+  83  Linux
/dev/hda7            5102        9165     2048224+  83  Linux
/dev/hda8            9166       13229     2048224+  83  Linux
/dev/hda9           13230       17293     2048224+  83  Linux
/dev/hda10          17294       19870     1298776+  82  Linux Swap

(Acum, scriem noua noastră tabelă de partiţii.)

Command (m for help): w
The partition table has been altered!

Calling ioctl() to re-read partition table.
Syncing disks.

#

Şi asta este totul. Ar trebui, acum, să procedaţi la următorul pas: Crearea Sistemelor de Fişiere.

1.  Crearea Sistemelor de Fişiere

Introducere

Acum, că partiţiile dvs. sunt create, este timpul să aplicăm un sistem de fişiere pe acestea. Dacă nu vă pasă ce sistem de fişiere să alegeţi şi sunteţi mulţumiţi cu ceea ce utilizăm noi implicit în acest manual, continuaţi cu Aplicarea unui Sistem de Fişiere pe o Partiţie. Altfel, citiţi mai departe pentru a învăţa despre sistemele de fişiere disponibile...

Sisteme de Fişiere?

Sunt disponibile mai multe sisteme de fişiere. ReiserFS, EXT2 şi EXT3 sunt considerate stabile pe arhitectura MIPS, celelalte fiind considerate experimentale.

ext2 este cel mai încercat sistem de fişiere Linux, dar nu conţine destule informaţii de tip metadata pentru jurnalizare, ceea ce înseamnă că verificările de rutină ale sistemului de fişiere ext2 la pornirea sistemului pot dura o perioada considerabilă de timp. Există acum o mulţime de sisteme de fişiere jurnalizate din noua generaţie ce pot fi verificate pentru consistenţă foarte repede şi sunt, de aceea, preferate celor corespondente nejurnalizate. Sistemele de fişiere jurnalizate previn durata lungă la pornirea sistemului când sistemul de fişiere este într-o stare de inconsitenţă.

ext3 este versiunea jurnalizată a sistemului de fişiere ext2, oferind informaţii de jurnalizare de tip metadata pentru recuperări rapide în plus faţă de alte moduri de îmbunătăţire ca jurnalizarea completă a datelor şi jurnalizarea ordonată a datelor. ext3 este un sistem de fişiere foarte bun şi sigur. Conţine o indexare adiţională b-tree, opţiune de indexare ce oferă o performanţă bună în aproape toate situaţiile. Puteţi activa această indexare prin adăugarea opţiunii -O dir_index comenzii mke2fs. Pe scurt, ext3 este un sistem de fişiere excelent.

ReiserFS este un sistem de fişiere B*-tree ce oferă în general o performanţă foarte bună şi depăşeşte mult atât ext2 cât şi ext3 în cazul fişierelor mici (mai mici de 4K), în cele mai multe cazuri cu un coeficient de 10-15 ori. ReiserFS oferă o scalabilitate foarte bună şi conţine jurnalizare de tip metadata. Începând cu kernel 2.4.18+, ReiserFS este solid şi utilizabil atât în cazuri normale cât şi pentru cazuri extreme cum ar fi crearea de sisteme de fişiere foarte mari, utilizarea multor fişiere foarte mici, fişiere foarte mari şi directoare conţinând zeci de mii de fişiere.

XFS este un sistem de fişiere cu jurnalizare metadata ce are un set de funcţionalităţi robuste şi este optimizat pentru scalabilitate. Recomandăm utilizarea acestui sistem de fişiere doar pe sistemele Linux ce conţin discuri SCSI şi/sau sisteme de stocare pe fibra optică şi care deţin o sursă de alimentare neîntreruptibilă. Deoarece XFS utilizează într-un mod agresiv păstrarea datelor tranzitate în RAM, programele ce nu sunt proiectate corect (cele care nu îşi asigură precauţii la scrierea fişierelor pe disc care sunt destul de puţine) pot pierde multe date dacă sistemul se opreşte în mod neaşteptat.

JFS este sistemul de fişiere cu jurnalizare de înaltă performanţă al IBM. A devenit gata pentru producţie şi nu există prea multe înregistrări pentru a comenta pozitiv sau negativ asupra stabilităţii generale a acestuia în acest moment.

Aplicarea unui Sistem de Fişiere pe o Partiţie

Pentru a crea un sistem de fişiere pe o partiţie sau volum, există utilitare disponibile pentru fiecare sistem de fişiere posibil:

Spre exemplu, pentru a avea partiţia de boot (/dev/sda1 în exemplul nostru) ca ext2 şi partiţia rădăcină (/dev/sda3 în exemplul nostru) ca ext3 (ca în exemplul nostru), ar trebui să utilizaţi:

# mke2fs /dev/sda1
# mke2fs -j /dev/sda3

Acum creaţi sistemele de fişiere pe partiţiile (sau volumele logice) nou create.

Activarea Partiţiei Swap

mkswap este comanda utilizată pentru a crea şi iniţializa partiţiile swap:

# mkswap /dev/sda2

Pentru a activa partiţia swap, utilizaţi swapon:

# swapon /dev/sda2

Creaţi şi activaţi partiţia swap utilizând comenzile menţionate anterior.

1.  Mount-area

Acum ca partiţiile dvs. sunt iniţializate şi găzduiesc un sistem de fişiere, este timpul să mount-aţi aceste partiţii. Utilizaţi comanda mount. Nu uitaţi să creaţi directoarele de mount pentru fiecare partiţie creată. Ca un exemplu, vom mount-a partiţiile rădăcină şi de boot:

# mount /dev/hda3 /mnt/gentoo
# mkdir /mnt/gentoo/boot
# mount /dev/hda1 /mnt/gentoo/boot

Trebuie, de asemenea, să utilizăm mount pentru sistemul de fişiere proc (o interfaţă virtuală cu kernel-ul) în /proc. Dar, mai întâi va trebui să stocăm fişierele noastre pe partiţii.

Continuaţi cu (Instalarea Fişierelor de Instalare Gentoo).