1.  Instalarea Unei Arhive Tar Stage

Setarea Corectă a Datei/Orei

Înainte de a continua, trebuie să verificaţi data/ora dvs. şi să o actualizaţi. Un ceas configurat greşit, poate duce la rezultate bizare, în viitor!

Pentru a verifica data/ora curentă, rulaţi date:

# date
Fri Mar 29 16:21:18 UTC 2005

Dacă data/ora sunt afişate greşit, actualizaţi-le folosind sintaxa date MMDDhhmmYYYY (Month - Lună, Day - Zi, hour - Oră, minute - Minut şi Year - An). La acest pas, trebuie să utilizaţi zona de fus orar UTC. Veţi putea să vă definiţi zona de fus orar, ulterior. De exemplu, pentru a seta data de 29 Martie, 16:21, a anului 2005:

# date 032916212005

Alegerea

Următorul pas pe care trebuie să-l efectuaţi este să instalaţi arhiva tar stage aleasă de dvs. în sistem.

1.  Utilizarea Unei Arhive Stage de pe Internet

Descărcarea Arhivei Tar Stage

Navigaţi în directorul de mount al Gentoo în care aţi mount-at sistemele de fişiere (cel mai probabil /gentoo):

# cd /gentoo

Tabelul de mai jos specifică exact ce fişiere stage aveţi nevoie pentru sistemul dvs. Fişierele stage pot fi descărcate de pe server-ele mirror oficiale Gentoo din directorul releases/mips/current.

Dacă trebuie să ieşiţi printr-un server proxy, exportaţi variabilele http_proxy şi ftp_proxy:

# export http_proxy="http://proxy.server.com:port"
# export ftp_proxy="http://proxy.server.com:port"

Imaginile de boot prin reţea Gentoo/MIPS oferă wget ca o necesitate pentru descărcarea fişierelor. Din cauza constrângerilor legate de spaţiu, nu este există posibilitatea de a oferi un browser mai capabil pe imaginile de boot prin reţea SGI. Utilizatorii pot utiliza elinks.

# wget -c http://distfiles.gentoo.org/releases/mips/mips4/stage3-mips4-2006.0.tar.bz2

Dacă doriti să verificaţi integritatea arhivei tar stage descărcată, utilizaţi md5sum şi comparaţi textul afişat cu suma de control MD5 oferită pe mirror. Spre exemplu, pentru a verifica validitatea unei arhive tar stage mips4:

# md5sum -c stage3-mips4-2006.0.tar.bz2.md5
stage3-mips4-2006.0.tar.bz2: OK

Despachetarea Unei Arhive Stage

Acum, despachetaţi arhiva stage descărcată pe sistemul dvs. Noi utilizăm utilitarul GNU tar pentru a efectua această operaţie, deoarece este cea mai uşoară metodă:

# tar -xjpf stage?-*.tar.bz2

Asiguraţi-vă că utilizaţi aceleaşi opţiuni (-xjpf). Opţiunea x este de la Extragere, opţiunea j este pentru Decompresie cu bzip2, p pentru Păstrarea permisiunilor şi f pentru a denota faptul că vrem să extragem un fişier, nu intrarea standard.

Acum, că arhiva stage este instalată, continuaţi cu Instalarea Portage.

1.  Instalarea Portage

Despachetarea Unei Versiuni Snapshot a Portage

Acum, trebuie să instalaţi o versiune snapshot a Portage, o colecţie de fişiere ce informează Portage, ce titluri de aplicaţii să instaleze, ce profile sunt disponibile, etc.

Descărcarea şi Instalarea Unei Versiuni Snapshot a Portage

Navigaţi în directorul de mount al sistemului dvs. de fişiere (cel mai probabil /gentoo):

# cd /gentoo

Descărcaţi o versiune snapshot de la un server mirror local. Le veţi găsi în directorul snapshots/. Transferaţi-o în sistemul ţintă în acelaşi mod ca şi cu arhiva stage.

# tar -xjf portage-*.tar.bz2 -C /gentoo/usr

1.  Configurarea Opţiunilor de Compilare

Introducere

Pentru a optimiza Gentoo, puteţi seta unele variabile ce au impact asupra comportamentului Portage. Toate aceste variabile pot fi setate ca variabile de mediu (utilizând export) dar în acest mod nu sunt permanente. Pentru a vă păstra setările, Portage oferă fişierul /etc/make.conf, un fişier de configurare pentru Portage. Acesta este fişierul pe care-l vom edita acum.

Rulaţi un editor de texte pentru a putea modifica variabilele de optimizare pe care le vom discuta imediat. Două editoare vă sunt oferite, vi (parte din Busybox) şi nano. Vom presupune că utilizaţi nano.

# nano -w /gentoo/etc/make.conf

Aşa cum, probabil, aţi observat, fişierul make.conf.example este structurat într-un mod generic: liniile comentate încep cu "#", alte linii definesc variabilele utilizând sintaxa VARIABILĂ="conţinut". Fişierul make.conf utilizează aceeaşi sintaxă. Unele din aceste variabile sunt tratate în cele ce urmează.

CFLAGS şi CXXFLAGS

Variabilele CFLAGS şi CXXFLAGS definesc opţiunile de optimizare pentru compilatoarele gcc C, respectiv C++. Deşi le definim aici în mod generic, veţi obţine performanţe maxime dacă optimizaţi aceste opţiuni pentru fiecare program în parte. Motivul este faptul că fiecare program este diferit.

În make.conf ar trebui să definiţi opţiunile de optimizare ce credeţi că vă vor face sistemul cel mai responsiv, în general. Nu puneţi setări experimentale în această variabilă; prea multe optimizări pot face ca programele să se comporte incorect (să returneze eroare sau, mai rău, să funcţioneze incorect).

Nu vă vom explica toate opţiunile de optimizare posibile. Dacă doriţi să le ştiţi pe toate, consultaţi Manualele Online GNU sau pagina info a gcc (info gcc -- funcţionează doar într-un sistem Linux funcţional). Însuşi fişierul make.conf.example conţine, de asemenea, multe exemple şi informaţii; nu uitaţi să-l consultaţi şi pe acesta.

O primă setare este opţiunea -march=, care specifică numele arhitecturii ţintă. Opţiunile posibile sunt descrise în fişierul make.conf.example (sub formă de comentarii). Exemplele includ nivelele (mips1 ... mips4) şi modelele de procesoare (r4400, r4600 ... etc). Pentru arhitecturile de nivel ISA, se poate specifica -mips3, în locul -march=mips3.

(Pentru un sistem R4600...)
-march=r4600

(Orice procesor din clasa MIPS4...)
-march=mips4

(Sau specificaţi direct nivelul ISA...)
-mips4

Un al doilea parametru este opţiunea -O (este majuscula O, nu un zero), ce specifică clasa de optimizare gcc. Clasele posibile sunt s (optimizat pentru mărime), 0 (zero - pentru nici o optimizare), 1, 2 sau 3 pentru mai multă optimizare la viteză (fiecare are are aceleaşi opţiune ca cea dinainte, plus unele în plus). Spre exemplu, pentru o optimizare de clasă 2:

-O2

O setare foarte importantă în lumea MIPS este indicatorul -mabi=. MIPS are 3 interfeţe binare ale aplicaţiilor (ABI); 32 (pe 32 de biţi pur, cunoscut şi sub numele de o32), 64 (suport total pentru 64 de biţi, cunoscut şi sub numele de n64) şi n32 (un amestec de structuri de date pe 32 de biţi cu instrucţiuni pe 64 de biţi). Acest parametru selectează pe care dintre acestea să le utilzaţi. Notaţi faptul că aveţi nevoie de biblioteci pentru interfaţa binară selectată. În termeni expliciţi, aceasta înseamnă că, spre exemplu, nu puteţi utiliza -mabi=64 într-un mediu utilizator pe 32 de biţi (sau chiar într-un mediu utilizator n32).

Un alt parametru de optimizare popular, este -pipe (utilizează pipe - eng: pipes - în locul fişierelor temporare pentru comunicaţia dintre diverse stadii ale compilării).

Reţineţi că utilizarea -fomit-frame-pointer (ce nu păstrează referinţa zonei într-o înregistrare pentru funcţiile care nu a nevoie de o asemenea referinţă) poate avea repercursiuni serioare în depanarea aplicaţiilor!

Când definiţi CFLAGS şi CXXFLAGS, ar trebui să combinaţi mai multe opţiuni de optimizare, ca în următorul exemplu:

CFLAGS="-mabi=32 -mips4 -pipe -O2"
CXXFLAGS="${CFLAGS}"                  # Utilizaţi aceleaşi setări pentru ambele variabile

MAKEOPTS

Cu ajutorul MAKEOPTS definiţi câte compilări paralele ar trebui să se proceseze când instalaţi un pachet. O alegere bună este numărul procesoarelor din sistemul dvs. plus încă unul, însă acest sfat nu este întotdeauna perfect.

MAKEOPTS="-j2"

Pe Locuri, Fiţi Gata, Porniţi!

Actualizaţi-vă fişierul /gentoo/etc/make.conf în concordanţă cu preferinţele proprii şi salvaţi-l (utilizatorii nano ar trebui să apese Ctrl-X). Sunteţi acum gata să continuaţi cu (Instalarea Sistemului de Bază Gentoo).