|
1.
Alegerea unei Aplicaţii Bootloader
Introducere
Acum, că kernel-ul este configurat si compilat, veţi avea nevoie de o aplicaţie
bootloader pentru a porni noua instalare Linux, a dvs. Aplicaţia
bootloader ce o veţi utiliza, va depinde de tipul maşinii PPC pe care o
aveţi.
Dacă utilizaţi o maşină NewWorld Apple sau IBM, trebuie să utilizaţi
yaboot. Maşinile OldWorld Apple au două opţiuni,
BootX (recomandată) şi quik. Maşinile Pegasos nu necesită o aplicaţie
bootloader, dar va trebui să instalaţi BootCreator pentru a crea meniuri de boot
SmartFirmware.
1.
Implicit: Utilizarea yaboot
Introducere
Important:
yaboot poate fi utilizat doar pe noua generaţie NewWorld Apple şi maşinile
IBM!
|
Pentru a găsi dispozitivele de boot, yaboot trebuie să acceseze nodurile
dispozitiv create de udev la pornire şi sistemul de fişiere sysfs. Aceste
două sisteme de fişiere se regăsesc în /dev şi
sys, respectiv. Pentru aceasta, trebuie să referenţiaţi cu
"bind" aceste sisteme de fişiere din sistemul rădăcină a mediului
Installation CD în punctele de mount /dev, respectiv
/sys din interiorul mediului chroot. Dacă aţi mount-at deja
aceste sisteme de fişiere, nu mai trebuie să refaceţi această operaţie.
Cod 1.1: Referenţierea prin bind a sistemului de fişiere /dev |
# exit # aceasta va determina ieşirea din mediul chroot
# mount -o bind /dev /mnt/gentoo/dev
# mount -o bind /sys /mnt/gentoo/sys
# chroot /mnt/gentoo /bin/bash
# /usr/sbin/env-update && source /etc/profile
|
Pentru a configura yaboot, puteţi utiliza yabootconfig pentru a vă
crea în mod automat un fişier de configurare. Dacă instalaţi Gentoo pe o
maşină G5 (pe care yabootconfig nu funcţionează întotdeauna),
sau plănuiţi să boot-aţi de pe dispozitive firewire sau USB, va trebui
să configuraţi manual yaboot.
Notă:
Va trebui să editaţi manual fişierul yaboot.conf când utilizaţi
genkernel, chiar dacă este utilizat yabootconfig. Secţiunea cu referire la
imaginea de boot din yaboot.conf ar trebui să fie modificată, după cum
urmează:
|
Cod 1.1: Adăugarea argumentelor de boot ale genkernel în yaboot.conf |
image=/boot/kernel-2.6.15
label=Linux
root=/dev/ram0
partition=3
append="real_root=/dev/hda3 init=/linuxrc"
read-only
|
Implicit: Utilizarea yabootconfig
yabootconfig va autodetecta partiţiile de pe maşina dvs. şi va seta
combinaţii duble sau triple cu Linux, Mac OS şi Mac OS X.
Pentru a utiliza yabootconfig, drive-ul dvs. trebuie să conţină o
partiţie Apple_Bootstrap şi /etc/fstab trebuie să fie configurat
conform partiţiilor Linux. Amândoi paşii ar trebui să se fi făcut
înainte, însă verificaţi /etc/fstab înainte de a continua.
Acum, asiguraţi-vă că aveţi ultima versiune de yaboot instalată.
Cod 1.1: Instalarea yaboot |
# emerge yaboot
|
Acum, ieşiţi din mediul chroot şi rulaţi yabootconfig --chroot
/mnt/gentoo. Mai întâi, programul vă va cere să confirmaţi locaţia
partiţiei bootstrap. Dacă utilizaţi schema de partiţionare sugerată,
partiţia dvs. bootstrap ar trebui să fie /dev/hda2. Apăsaţi Y
dacă aceasta este corectă. Dacă nu, verificaţi încă o dată
/etc/fstab. Apoi, yabootconfig va scana setările
sistemului, va crea /etc/yaboot.conf şi va rula mkofboot.
mkofboot este utilizat pentru a formata partiţia Apple_Bootstrap şi a
instala fişierul de configurare yaboot în aceasta. După aceasta, intraţi
în mediul chroot, din nou.
Cod 1.1: Reintrarea în mediul chroot |
# chroot /mnt/gentoo /bin/bash
# /usr/sbin/env-update && source /etc/profile
|
Puteţi verifica conţinutul fişierului /etc/yaboot.conf. Dacă
modificaţi /etc/yaboot.conf (cum ar fi setarea sistemului de
operare implicit), trebuie să rulaţi din nou ybin -v pentru a aplica
modificările în partiţia Apple_Bootstrap.
Acum, puteţi continua cu secţiunea Repornirea
Sistemului.
Alternativ: Configurarea Manuală a yaboot
Mai întâi, asiguraţi-vă că aveţi yaboot instalat:
Cod 1.1: Instalarea yaboot |
# emerge yaboot
|
Un exemplu de fişier yaboot.conf este dat mai jos, dar va trebui
să-l modificaţi corespunzător nevoilor dvs. Utilizatorii G5 şi cei care
boot-ează de pe dispozitive firewire şi USB, ar trebui să ştie că
discurile lor sunt detectate ca discuri SCSI de kernel-ul Linux, deci vor
trebui să substituie /dev/hda with /dev/sda).
Cod 1.1: /etc/yaboot.conf |
boot=/dev/hda2
device=hd:
delay=5
defaultos=macosx
timeout=30
install=/usr/lib/yaboot/yaboot
magicboot=/usr/lib/yaboot/ofboot
image=/boot/kernel-2.6.9
label=Linux
root=/dev/hda3
partition=3
read-only
macos=/dev/hda13
macosx=/dev/hda12
enablecdboot
enableofboot
|
Odată ce yaboot.conf este configurat, rulaţi mkofboot -v
pentru a formata partiţia Apple_bootstrap şi a instala setările în
partiţia bootstrap. Dacă modificaţi yaboot.conf după crearea partiţiei
Apple_bootstrap, puteţi actualiza setările, rulând ybin -v
Pentru mai multe informaţii despre yaboot, vizitaţi proiectul yaboot.
Deocamdată, continuaţi cu secţiunea Repornirea
Sistemului.
1.
Alternativ: BootX
Important:
BootX poate fi utilizat doar pe generaţia veche OldWorld Apple!
|
Deoarece BootX boot-ează în Linux din MacOS, kernel-ul va trebui copiat de
pe partiţia Linux pe partiţia MacOS. Mai întâi mount-aţi partiţia MacOS
din exteriorul mediului chroot. Utilizaţi mac-fdisk -l pentru a găsi
numărul partiţiei MacOS, în acest exemplu fiind utilizat sda6. Odată ce
partiţia este mount-ată, vom copia kernel-ul în directorul system, pentru
ca BootX să-l poată găsi.
Cod 1.1: Copierea kernel-ului pe partiţia MacOS |
# exit
cdimage ~# mkdir /mnt/mac
cdimage ~# mount /dev/sda6 /mnt/mac -t hfs
cdimage ~# cp /mnt/gentoo/usr/src/linux/vmlinux "/mnt/mac/System Folder/Linux Kernels"
|
Dacă este utilizat genkernel, atât imaginea de kernel cât şi imaginea
initrd vor trebui copiate pe partiţia MacOS.
Cod 1.1: Copierea imaginilor de kernel şi initrd ale Genkernel, pe partiţia MacOS |
# exit
cdimage ~# mkdir /mnt/mac
cdimage ~# mount /dev/sda6 /mnt/mac -t hfs
cdimage ~# cp /mnt/gentoo/boot/kernel-* "/mnt/mac/System Folder/Linux Kernels"
cdimage ~# cp /mnt/gentoo/boot/initramfs-* "/mnt/mac/System Folder"
|
Acum, că kernel-ul este copiat, va trebui să repornim pentru a configura BootX.
Cod 1.1: demount-area tuturor partiţiilor şi repornirea |
cdimage ~# cd /
cdimage ~# umount /mnt/gentoo/proc /mnt/gentoo/dev /mnt/gentoo /mnt/mac
cdimage ~# reboot
|
Desigur, nu uitaţi să îndepărtaţi mediul boot-abil, deoarece MacOS trebuie
să boot-eze, de această dată.
Odată ce maşina este pornită în MacOS, porniţi interfaţa de control
BootX. Dacă nu utilizaţi genkernel, selectaţi Options şi debifaţi
Use specified RAM disk. Dacă utilizaţi genkernel, asiguraţi-vă
că imaginea initrd a genkernel este selectată în locul imaginii initrd de
pe mediul Installation CD. Dacă nu utilizaţi genkernel, există opţiunea,
acum, de a specifica partiţia şi discul rădăcină pentru Linux.
Completaţi-le cu valorile corespunzătoare. În funcţie de configuraţia
kernel-ului, este posibil să mai fie necesari unii parametri de kernel.
BootX poate fi configurat să încarce Linux după boot. Dacă alegeţi această
soluţie, sistemul va porni în MacOS, apoi, în timpul procesului de startup
va încărca BootX, care la rându-i va rula Linux. Pentru mai multe informaţii,
consultaţi Pagina
oficială BootX.
Important:
Asiguraţi-vă că aveţi suport pentru sistemele de fişiere HFS şi HFS+
în kernel, altfel nu veţi putea să vă actualizaţi sau schimbaţi
kernel-ul pe partiţia dvs. MacOS.
|
Acum reporniţi din nou şi boot-aţi în Linux, apou continuaţi cu (Finalizarea Instalării Gentoo).
1.
Alternativ: quik
quik permite maşinilor Mac OldWorld să boot-eze fără MacOS. Oricum, nu
este în întregime suportat şi are unele probleme. Dacă aveţi această
opţiune, este recomandat să utilizaţi BootX în loc, deoarece este mult mai
de încredere şi mai uşor de setat decât quik.
Mai întâi, va trebui să instalăm quik:
Cod 1.1: Instalarea quik |
# emerge quik
|
Apoi, va trebui să-l setăm. Editaţi /etc/quik.conf şi setaţi imaginea
dvs. către cea de kernel copiată în partiţia dvs. boot.
Cod 1.1: Configurarea quik.conf |
# Exemplu de quik.conf
init-message = "Gentoo 2006.0\n"
partition = 2
root = /dev/hda4
timeout = 30
default = gentoo
image = /vmlinux-2.6.15
label = gentoo
|
Fişierul dvs. quik.conf trebuie be on the same disk as the quik boot images,
however it can be on a different partition on the same disk, although it is
recommended to move it to your boot partition.
Cod 1.1: Moving quik.conf to /boot |
# mv /etc/quik.conf /boot/quik.conf
|
Acum, vom seta variabilele dvs. de boot, pentru ca quik să le încarce la
boot. Pentru aceasta, vom utiliza un program denumit nvsetenv.
Variabilele ce le doriţi setate pot varia de la o maşină la alta, cel mai
bine fiind să vă regăsiţi maşina şi problemele
acesteia, înainte de efectua această acţiune.
Cod 1.1: Setarea variabilelor de boot |
# nvsetenv auto-boot true
# nvsetenv output-device video
# nvsetenv input-device kbd
# nvsetenv boot-device scsi/sd@1:0
# nvsetenv boot-device ata/ata-disk@0:0
# nvsetenv boot-file /boot/vmlinux-2.6.15 root=/dev/hda4
# nvsetenv boot-command boot
|
Notă:
Este, de asemenea, posibil să vă modificaţi variabilele de boot din MacOS.
În funcţie de model, fie bootvars,
fie Apple
System Disk ar trebui utilizate. Vă rugăm să consultaţi pagina cu
probleme anterioară, pentru mai multe informaţii.
|
Acum, că am setat maşina pentru boot, va trebui să ne asigurăm că
imaginile de boot sunt instalate corect. Rulaţi quik -v -C
/boot/quik.conf. Ar trebui să vă afişeze dacă a instalat primul
bloc de boot a stadiului QUIK.
Notă:
Dacă ceva a funcţionat greşit, există mereu posibilitatea de a vă
reseta mediul PRAM la valorile implicite prin apăsarea tastelor command +
option + p + r înainte de a pune sub tensiune maşina. Aceasta va
şterge valorile setate de dvs. cu nvsetenv şi ar trebui să vă permită
să boot-aţi, fie discul de boot al MacOS, fie un disc de boot de Linux.
|
Acum, continuaţi instalarea cu Repornirea Sistemului.
1.
Alternativ: BootCreator
Important:
BootCreator va genera un meniu SmartFirmware scris în limbajul Forth pentru
Pegasos.
|
Mai întâi, asiguraţi-vă că aveţi ultima versiune a aplicaţiei
bootcreator instalată pe sistemul dvs.:
Cod 1.1: Instalarea bootcreator |
# emerge bootcreator
|
Acum, copiaţi fişierul /etc/bootmenu.example ca
/etc/bootmenu şi editaţi-l în confirmitate cu nevoile dvs.:
Cod 1.1: Editarea fişierului de cofigurare al aplicaţiei bootcreator |
# cp /etc/bootmenu.example /etc/bootmenu
# nano -w /etc/bootmenu
|
Un exemplu de fişier de configurare /etc/bootmenu este inclus mai
jos:
Cod 1.1: fişier de configurare bootcreator |
[VERSION]
1
[TITLE]
Boot Menu
[SETTINGS]
AbortOnKey = false
Timeout = 9
Default = 1
[SECTION]
Local HD -> Morphos (Normal)
ide:0 boot2.img ramdebug edebugflags="logkprintf"
[SECTION]
Local HD -> Linux 2.6.15 (Normal)
ide:0 linux-2.6.15 video=radeonfb:1024x768@70 root=/dev/hda3
[SECTION]
Local HD -> Genkernel (Normal)
ide:0 kernelz-2.6.15 root=/dev/ram0 real_root=/dev/hda3 init=/linuxrc
|
În final, fişierul bootmenu trebuie transformat în Forth şi copiat
pe partiţia boot, pentru ca aplicaţia SmartFirmware să-l poată accesa. Pentru
aceasta, rulaţi bootcreator:
Cod 1.1: Instalarea meniului de boot |
# bootcreator /etc/bootmenu /boot/menu
|
Notă:
Asiguraţi-vă că aţi analizat cu atenţie setările SmartFirmware când reporniţi,
pentru că acel fişier menu este cel care este încărcat implicit.
|
Acum, continuaţi instalarea cu secţiunea despre Repornirea
Sistemului.
1.
Repornirea Sistemului
Ieşiţi din mediul chroot şi demount-aţi toate partiţiile mount-ate pentru a
putea reporni corect, apoi rulaţi reboot.
Cod 1.1: Ieşirea din chroot, demount-area tuturor partiţiilor şi repornirea |
# exit
livecd ~# umount /mnt/gentoo/proc /mnt/gentoo/dev /mnt/gentoo
livecd ~# reboot
|
Odată repornită instalarea Gentoo, terminaţi cu (Finalizarea Instalării Gentoo).
|