|
1.
Introducere în Dispozitive Bloc
Dispozitive Bloc
Vom arunca o privire atentă asupra aspectelor în legătură cu discurile din
Gentoo Linux şi Linux, în general, incluzând sistemele de fişiere, partiţii şi
dispozitive bloc. Apoi, odată ce vă familiarizaţi cu toate aspectele despre
discuri şi sisteme de fişiere, veţi fi ghidaţi prin procesul de setare al
partiţiilor şi sistemelor de fişiere pentru instalarea dvs. de Gentoo Linux.
Pentru a începe, vom face introducerea dispozitivelor bloc. Cel mai
renumit dispozitiv bloc este probabil cel care reprezintă primul hard-disk
SCSI, şi anume /dev/sda.
Dispozitivele bloc amintite mai sus, reprezintă o interfaţă abstractă pentru
disc. Programele utilizator pot folosi aceste dispozitive bloc pentru a
interacţiona cu discul dvs. fără a avea grija dacă hard-disk-urile sunt IDE,
SCSI sau altceva. Programul poate adresa ceea ce urmează să se stocheze pe disc
ca o mulţime continuă de blocuri de 512 octeţi accesibile aleator.
Dispozitivele bloc sunt reprezentate ca intrări în /dev/. Mai
exact, primul dispozitiv SCSI este denumit /dev/sda, al doilea
/dev/sdb, şi aşa mai departe. Dispozitivele IDE sunt denumite în
mod similar, ele fiind prefixate cu hd- în loc de sd-. Dacă utilizaţi
dispozitive IDE, primul va fi denumit /dev/hda, al doilea
/dev/hdb, şi aşa mai departe.
Partiţii
Deşi este teoretic posibil să utilizăm un disc întreg pentru a găzdui sistemul
dvs. Linux, acesta este un lucru foarte rar pus în practică. În loc,
dispozitivele bloc întregi sunt împărţite în dispozitive bloc mai mici şi mai
uşor de manipulat. Acestea sunt cunoscute sub numele de partitions sau
slice-uri.
Prima partiţie de pe primul disc SCSI este /dev/sda1, a doua
/dev/sda2 şi aşa mai departe. În mod similar, primele două
partiţii de pe primul disc IDE sunt /dev/hda1 şi
/dev/hda2.
A treia partiţie pe sistemele Sun este tratată separat ca un slice special ce
reprezintă "întregul disc". Această partiţie nu trebuie să conţină un sistem de
fişiere.
Utilizatorii ce sunt obişnuiţi cu schema de partiţionare DOS ar trebui să ştie
că informaţiile disklabel Sun nu conţin partiţii "primare" sau "extinse". În
loc, până la opt partiţii sunt disponibile pentru fiecare dispozitiv, cel de-al
treilea dintre acestea fiind rezervat.
1.
Proiectarea unei Scheme de Partiţionare
Schema de Partiţionare Implicită
Dacă nu sunteţi interesat în proiectarea unei scheme de partiţionare pentru
sistemul dvs., tabelul de mai jos sugerează un punct de pornire potrivit pentru
majoritatea sistemelor. Pentru sistemele bazate pe IDE, substituiţi hda
cu hda în ceea ce urmează.
Notaţi că o partiţie separată pentru /boot not este
recomandată în general pe SPARC, deoarece complică setările de configurare ale
aplicaţiei bootloader.
| Partiţie |
Sistem de Fişiere |
Capacitate |
Punct de Mount |
Descriere |
| /dev/sda1 |
ext3 |
<2 GOcteţi |
/ |
Partiţia rădăcină. Pentru sistemele sun4c, sun4d şi sun4m unele
versiuni de PROM necesită ca această partiţie să fie mai mică de 1
GOctet, şi prima partiţie de pe disc.
|
| /dev/sda2 |
swap |
512 MOcteţi |
nici unul |
Partiţia swap. Pentru bootstrap şi alte compilări mari, cel puţin 512
MOcteţi de memorie RAV (incluzând memoria swap) sunt necesari.
|
| /dev/sda3 |
nici unul |
Tot Discul |
nici unul |
Partiţia ce reprezintă tot discul. Aceasta este necesară pe sistemele
SPARC.
|
| /dev/sda4 |
ext3 |
cel puţin 2 GOcteţi |
/usr |
Partiţia /usr. Aplicaţiile sunt instalate aici. Implicit, această partiţie
este utilizată pentru informaţiile din Portage (ce ocupă în jur de 500
MOcteţi excluzând codurile sursă).
|
| /dev/sda5 |
ext3 |
cel puţin 1GOctet |
/var |
Partiţia /var. Utilizată pentru datele generate de aplicaţii. Implicit,
Portage utilizează această partiţie pentru spaţiul temporar în timpul
compilării. Anumite aplicaţii mari, precum Mozilla şi OpenOffice.org pot
necesita peste 1 GOctet de spaţiu temporar pe această partiţie în timpul
compilării.
|
| /dev/sda6 |
ext3 |
spaţiul rămas |
/home |
Partiţia /home. Utilizată pentru directoarele home ale utilizatorilor.
|
1.
Utilizarea fdisk pentru a vă partiţiona discul
Următoarele părţi explică modul de creare a exemplului de schemă de
partiţionare descris anterior, adică:
| Partiţie |
Descriere |
| /dev/sda1 |
/ |
| /dev/sda2 |
swap |
| /dev/sda3 |
slice-ul ce conţine referinţă către tot discul |
| /dev/sda4 |
/usr |
| /dev/sda5 |
/var |
| /dev/sda6 |
/home |
Schimbaţi schema de de partiţionare în concordanţă cu propriile nevoi. Reţineţi
că trebuie să menţineţi partiţia rădăcină în limita primilor 2 GOcteţi ai
discului pentru sistemele mai vechi. Există, de asemenea, o limitare la 15
partiţii pentru SCSI şi SATA.
Rularea fdisk
Porniţi fdisk cu discul dvs. ca argument:
Cod 1.1: Rularea fdisk |
# fdisk /dev/sda
|
Ar trebui să fiţi întâmpinaţi de un prompt:
Cod 1.1: Promptul fdisk |
Command (m for help):
|
Pentru a vizualiza partiţiile disponibile, tastaţi p:
Cod 1.1: Afişarea partiţiilor disponibile |
Command (m for help): p
Disk /dev/sda (Sun disk label): 64 heads, 32 sectors, 8635 cylinders
Units = cylinders of 2048 * 512 bytes
Device Flag Start End Blocks Id System
/dev/sda1 0 488 499712 83 Linux native
/dev/sda2 488 976 499712 82 Linux swap
/dev/sda3 0 8635 8842240 5 Whole disk
/dev/sda4 976 1953 1000448 83 Linux native
/dev/sda5 1953 2144 195584 83 Linux native
/dev/sda6 2144 8635 6646784 83 Linux native
|
Observaţi Sun disk label în ceea ce a fost afişat. Dacă aceasta
lipseşte, discul va utiliza partiţionare de tip DOS, şi nu de tip Sun. În
acest caz, utilizaţi s pentru a vă asigura că discul conţine o tabelă
de partiţii sun:
Cod 1.1: Crearea unei partiţii Sun Disklabel |
Command (m for help): s
Building a new sun disklabel. Changes will remain in memory only,
until you decide to write them. After that, of course, the previous
content won't be recoverable.
Drive type
? auto configure
0 custom (with hardware detected defaults)
a Quantum ProDrive 80S
b Quantum ProDrive 105S
c CDC Wren IV 94171-344
d IBM DPES-31080
e IBM DORS-32160
f IBM DNES-318350
g SEAGATE ST34371
h SUN0104
i SUN0207
j SUN0327
k SUN0340
l SUN0424
m SUN0535
n SUN0669
o SUN1.0G
p SUN1.05
q SUN1.3G
r SUN2.1G
s IOMEGA Jaz
Select type (? for auto, 0 for custom): 0
Heads (1-1024, default 64):
Using default value 64
Sectors/track (1-1024, default 32):
Using default value 32
Cylinders (1-65535, default 8635):
Using default value 8635
Alternate cylinders (0-65535, default 2):
Using default value 2
Physical cylinders (0-65535, default 8637):
Using default value 8637
Rotation speed (rpm) (1-100000, default 5400): 10000
Interleave factor (1-32, default 1):
Using default value 1
Extra sectors per cylinder (0-32, default 0):
Using default value 0
|
Puteţi găsi valorile corecte în documentaţia discului. Opţiunea 'auto
configure' nu funcţionează de obicei.
Ştergerea Partiţiilor Existente
Este momentul să ştergeţi partiţiile existente. Pentru acest lucru, tastaţi
d şi apoi Enter. Vi se va cere, apoi, numărul partiţiei pe care doriţi
să o ştergeţi. Pentru a şterge o partiţie deja existentă
/dev/sda1, trebuie să tastaţi:
Cod 1.1: Ştergerea unei partiţii |
Command (m for help): d
Partition number (1-4): 1
|
Nu trebuie să ştergeţi partiţia 3 (reprezentarea întregului disc)..
Aceasta este necesară. Dacă această partiţie nu există, urmaţi instrucţiunile
pentru "Crearea unei partiţii Sun Disclabel" de mai sus.
După ştergerea tuturor partiţiilor cu excepţia slice-ului ce reprezintă
întregul disc, ar trebui să aveţi o schemă de partiţionare similară cu
următoarea:
Cod 1.1: Vizualizarea unei scheme de partiţionare neocupată |
Command (m for help): p
Disk /dev/sda (Sun disk label): 64 heads, 32 sectors, 8635 cylinders
Units = cylinders of 2048 * 512 bytes
Device Flag Start End Blocks Id System
/dev/sda3 0 8635 8842240 5 Whole disk
|
Creating the Root Partition
Suntem gata de crearea partiţiei rădăcină. Pentru aceasta, tastaţi n
pentru a crea o nouă partiţie, apoi tastaţi 1 pentru a o crea. Când vi
se va cere primul cilindru, apăsaţi enter. Când vi se va cere ultimul cilindru,
tastaţi +512M pentru a crea o partiţie având capacitatea de
512MOcteţi. Asiguraţi-vă ca întreaga partiţie rădăcină să încapă în
primii 2GOcteţi ai discului. Puteţi vizualiza afişarea acestor paşi, mai jos:
Cod 1.1: Crearea unei partiţii rădăcină |
Command (m for help): n
Partition number (1-8): 1
First cylinder (0-8635): (press Enter)
Last cylinder or +size or +sizeM or +sizeK (0-8635, default 8635): +512M
|
Acum, când veţi tasta p, ar trebui să vi se afişeze următoarea schemă de
partiţionare:
Cod 1.1: Afişarea schemei de partiţionare |
Command (m for help): p
Disk /dev/sda (Sun disk label): 64 heads, 32 sectors, 8635 cylinders
Units = cylinders of 2048 * 512 bytes
Device Flag Start End Blocks Id System
/dev/sda1 0 488 499712 83 Linux native
/dev/sda3 0 8635 8842240 5 Whole disk
|
Crearea partiţiei pentru swap
În continuare, trebuie creată partiţia swap. Pentru aceasta, tastaţi n
pentru a crea o nouă partiţie, apoi 2 pentru a crea-o a doua,
/dev/sda2 în cazul nostru. Când vi se va cere primul cilindru,
apăsaţi enter. Când vi se va cere ultimul cilindru, tastaţi +512M pentru
a crea o partiţie având capacitatea de 512MO. După aceasta, tastaţi t
pentru a seta tipul partiţiei, şi apoi tastaţi 82 pentru seta tipul
partiţiei ca "Linux Swap". După completarea acestor paşi, prin tastarea
p ar trebui să vi se afişeze o tabelă de partiţii similară cu
următoarea:
Cod 1.1: Afişarea partiţiilor disponibile |
Command (m for help): p
Disk /dev/sda (Sun disk label): 64 heads, 32 sectors, 8635 cylinders
Units = cylinders of 2048 * 512 bytes
Device Flag Start End Blocks Id System
/dev/sda1 0 488 499712 83 Linux native
/dev/sda2 488 976 499712 82 Linux swap
/dev/sda3 0 8635 8842240 5 Whole disk
|
Crearea partiţiilor /usr, /var şi /home
În final, trebuie create partiţiile /usr, /var şi /home. Ca anterior, tastaţi
n pentru crearea unei noi partiţii, apoi tastaţi 4 pentru a crea
a treia partiţie, în cazul nostru /dev/sda4. Când vi se va cere
primul cilindru, tastaţi enter. Când vi se va cere ultimul cilindru, tastaţi
+2048M pentru a crea o partiţie cu o capacitate de 2 GOcteţi. Repetaţi
acelaşi proces pentru sda5 şi sda6, utilizând
capacităţile dorite. După ce terminaţi, ar trebui să vi se afişeze ceva
asemănător cu:
Cod 1.1: Afişarea tabelei de partiţii completă |
Command (m for help): p
Disk /dev/sda (Sun disk label): 64 heads, 32 sectors, 8635 cylinders
Units = cylinders of 2048 * 512 bytes
Device Flag Start End Blocks Id System
/dev/sda1 0 488 499712 83 Linux native
/dev/sda2 488 976 499712 82 Linux swap
/dev/sda3 0 8635 8842240 5 Whole disk
/dev/sda4 976 1953 1000448 83 Linux native
/dev/sda5 1953 2144 195584 83 Linux native
/dev/sda6 2144 8635 6646784 83 Linux native
|
Salvarea şi Ieşirea
Pentru a salva schema de partiţionare şi a ieşi din fdisk, tastaţi
w:
Cod 1.1: Salvarea şi ieşirea din fdisk |
Command (m for help): w
|
Acum că partiţiile dvs. sunt create, puteţi continua cu Crearea Sistemelor de Fişiere.
1.
Crearea Sistemelor de Fişiere
Introducere
Acum, că partiţiile dvs. sunt create, este timpul să aplicăm un sistem de
fişiere pe acestea. Dacă nu vă pasă ce sistem de fişiere să alegeţi şi sunteţi
mulţumiţi cu ceea ce utilizăm noi implicit în acest manual, continuaţi cu Aplicarea unui Sistem de Fişiere pe o Partiţie.
Altfel, citiţi mai departe pentru a învăţa despre sistemele de fişiere
disponibile...
Sisteme de Fişiere?
Sunt disponibile mai multe sisteme de fişiere, unele fiind considerate ca
stabile pe arhitectura SPARC. Ext2 şi ext3, spre exemplu, sunt recunoscute a fi
funcţionale. Sistemele de fişiere alternative pot funcţiona incorect.
ext2 este cel mai încercat sistem de fişiere Linux, dar nu conţine
destule informaţii de tip metadata pentru jurnalizare, ceea ce înseamnă că
verificările de rutină ale sistemului de fişiere ext2 la pornirea sistemului
pot dura o perioada considerabilă de timp. Există acum o mulţime de sisteme de
fişiere jurnalizate din noua generaţie ce pot fi verificate pentru consistenţă
foarte repede şi sunt, de aceea, preferate celor corespondente nejurnalizate.
Sistemele de fişiere jurnalizate previn durata lungă la pornirea sistemului
când sistemul de fişiere este într-o stare de inconsitenţă.
ext3 este versiunea jurnalizată a sistemului de fişiere ext2, oferind
informaţii de jurnalizare de tip metadata pentru recuperări rapide în plus faţă
de alte moduri de îmbunătăţire ca jurnalizarea completă a datelor şi
jurnalizarea ordonată a datelor. ext3 este un sistem de fişiere foarte bun şi
sigur. Conţine o indexare adiţională b-tree, opţiune de indexare ce oferă o
performanţă bună în aproape toate situaţiile. Puteţi activa această indexare
prin adăugarea opţiunii -O dir_index comenzii mke2fs. Pe scurt,
ext3 este un sistem de fişiere excelent.
Aplicarea unui Sistem de Fişiere pe o Partiţie
Pentru a crea un sistem de fişiere pe o partiţie sau volum, există utilitare
disponibile pentru fiecare sistem de fişiere posibil:
| Sistem de Fişiere |
Comanda pentru Creare |
| ext2 |
mke2fs |
| ext3 |
mke2fs -j |
| ext3 cu reprezentare indexată b-tree (doar în kernel 2.6) |
mke2fs -j -O dir_index |
Spre exemplu, pentru a crea partiţia rădăcină (/dev/sda1 în
exemplul nostru) ca ext2, şi partiţiile /usr, /var şi
/home (respectiv /dev/sda4, 5 şi
6 în exemplul nostru) ca ext3, ar trebui să utilizaţi:
Cod 1.1: Aplicarea unui sistem de fişiere pe o partiţie |
# mke2fs /dev/sda1
# mke2fs -j /dev/sda4
# mke2fs -j /dev/sda5
# mke2fs -j /dev/sda6
|
Activarea Partiţiei Swap
mkswap este comanda utilizată pentru a iniţializa partiţiile swap:
Cod 1.1: Crearea unei semnături Swap |
# mkswap /dev/sda2
|
Pentru a activa partiţia swap, utilizaţi swapon:
Cod 1.1: Activarea partiţiei swap |
# swapon /dev/sda2
|
Creaţi şi activaţi partiţia swap acum.
1.
Mount-area
Acum ca partiţiile dvs. sunt iniţializate şi găzduiesc un sistem de fişiere,
este timpul să mount-aţi aceste partiţii. Utilizaţi comanda mount. Nu
uitaţi să creaţi directoarele de mount pentru fiecare partiţie creată. Spre
exemplu:
Cod 1.1: Mount-area partiţiilor |
# mount /dev/sda1 /mnt/gentoo
# mkdir /mnt/gentoo/usr
# mount /dev/sda4 /mnt/gentoo/usr
# mkdir /mnt/gentoo/var
# mount /dev/sda5 /mnt/gentoo/var
# mkdir /mnt/gentoo/home
# mount /dev/sda6 /mnt/gentoo/home
|
Notă:
Dacă doriţi ca directorul /tmp să se afle pe o partiţie separată,
asiguraţi-vă că îi schimbaţi permisiunile după mount-are: chmod 1777
/mnt/gentoo/tmp. Aceasta este valabil şi pentru /var/tmp.
|
Trebuie, de asemenea, să utilizăm mount pentru sistemul de fişiere proc (o
interfaţă virtuală cu kernel-ul) în /proc. Dar, mai întâi va
trebui să stocăm fişierele noastre pe partiţii.
Continuaţi cu (Instalarea Fişierelor de Instalare
Gentoo).
|