1.  Introducere în Dispozitive Bloc

Dispozitive Bloc

Vom arunca o privire atentă asupra aspectelor în legătură cu discurile din Gentoo Linux şi Linux, în general, incluzând sistemele de fişiere, partiţii şi dispozitive bloc. Apoi, odată ce vă familiarizaţi cu toate aspectele despre discuri şi sisteme de fişiere, veţi fi ghidaţi prin procesul de setare al partiţiilor şi sistemelor de fişiere pentru instalarea dvs. de Gentoo Linux.

Pentru a începe, vom face introducerea dispozitivelor bloc. Cel mai renumit dispozitiv bloc este probabil cel care reprezintă primul hard-disk SCSI, şi anume /dev/sda.

Dispozitivele bloc amintite mai sus, reprezintă o interfaţă abstractă pentru disc. Programele utilizator pot folosi aceste dispozitive bloc pentru a interacţiona cu discul dvs. fără a avea grija dacă hard-disk-urile sunt IDE, SCSI sau altceva. Programul poate adresa ceea ce urmează să se stocheze pe disc ca o mulţime continuă de blocuri de 512 octeţi accesibile aleator.

Dispozitivele bloc sunt reprezentate ca intrări în /dev/. Mai exact, primul dispozitiv SCSI este denumit /dev/sda, al doilea /dev/sdb, şi aşa mai departe. Dispozitivele IDE sunt denumite în mod similar, ele fiind prefixate cu hd- în loc de sd-. Dacă utilizaţi dispozitive IDE, primul va fi denumit /dev/hda, al doilea /dev/hdb, şi aşa mai departe.

Partiţii

Deşi este teoretic posibil să utilizăm un disc întreg pentru a găzdui sistemul dvs. Linux, acesta este un lucru foarte rar pus în practică. În loc, dispozitivele bloc întregi sunt împărţite în dispozitive bloc mai mici şi mai uşor de manipulat. Acestea sunt cunoscute sub numele de partitions sau slice-uri.

Prima partiţie de pe primul disc SCSI este /dev/sda1, a doua /dev/sda2 şi aşa mai departe. În mod similar, primele două partiţii de pe primul disc IDE sunt /dev/hda1 şi /dev/hda2.

A treia partiţie pe sistemele Sun este tratată separat ca un slice special ce reprezintă "întregul disc". Această partiţie nu trebuie să conţină un sistem de fişiere.

Utilizatorii ce sunt obişnuiţi cu schema de partiţionare DOS ar trebui să ştie că informaţiile disklabel Sun nu conţin partiţii "primare" sau "extinse". În loc, până la opt partiţii sunt disponibile pentru fiecare dispozitiv, cel de-al treilea dintre acestea fiind rezervat.

1.  Proiectarea unei Scheme de Partiţionare

Schema de Partiţionare Implicită

Dacă nu sunteţi interesat în proiectarea unei scheme de partiţionare pentru sistemul dvs., tabelul de mai jos sugerează un punct de pornire potrivit pentru majoritatea sistemelor. Pentru sistemele bazate pe IDE, substituiţi hda cu hda în ceea ce urmează.

Notaţi că o partiţie separată pentru /boot not este recomandată în general pe SPARC, deoarece complică setările de configurare ale aplicaţiei bootloader.

1.  Utilizarea fdisk pentru a vă partiţiona discul

Următoarele părţi explică modul de creare a exemplului de schemă de partiţionare descris anterior, adică:

Schimbaţi schema de de partiţionare în concordanţă cu propriile nevoi. Reţineţi că trebuie să menţineţi partiţia rădăcină în limita primilor 2 GOcteţi ai discului pentru sistemele mai vechi. Există, de asemenea, o limitare la 15 partiţii pentru SCSI şi SATA.

Rularea fdisk

Porniţi fdisk cu discul dvs. ca argument:

# fdisk /dev/sda

Ar trebui să fiţi întâmpinaţi de un prompt:

Command (m for help):

Pentru a vizualiza partiţiile disponibile, tastaţi p:

Command (m for help): p

Disk /dev/sda (Sun disk label): 64 heads, 32 sectors, 8635 cylinders
Units = cylinders of 2048 * 512 bytes

   Device Flag    Start       End    Blocks   Id  System
/dev/sda1             0       488    499712   83  Linux native
/dev/sda2           488       976    499712   82  Linux swap
/dev/sda3             0      8635   8842240    5  Whole disk
/dev/sda4           976      1953   1000448   83  Linux native
/dev/sda5          1953      2144    195584   83  Linux native
/dev/sda6          2144      8635   6646784   83  Linux native

Observaţi Sun disk label în ceea ce a fost afişat. Dacă aceasta lipseşte, discul va utiliza partiţionare de tip DOS, şi nu de tip Sun. În acest caz, utilizaţi s pentru a vă asigura că discul conţine o tabelă de partiţii sun:

Command (m for help): s
Building a new sun disklabel. Changes will remain in memory only,
until you decide to write them. After that, of course, the previous
content won't be recoverable.

Drive type
   ?   auto configure
   0   custom (with hardware detected defaults)
   a   Quantum ProDrive 80S
   b   Quantum ProDrive 105S
   c   CDC Wren IV 94171-344
   d   IBM DPES-31080
   e   IBM DORS-32160
   f   IBM DNES-318350
   g   SEAGATE ST34371
   h   SUN0104
   i   SUN0207
   j   SUN0327
   k   SUN0340
   l   SUN0424
   m   SUN0535
   n   SUN0669
   o   SUN1.0G
   p   SUN1.05
   q   SUN1.3G
   r   SUN2.1G
   s   IOMEGA Jaz
Select type (? for auto, 0 for custom): 0
Heads (1-1024, default 64): 
Using default value 64
Sectors/track (1-1024, default 32): 
Using default value 32
Cylinders (1-65535, default 8635): 
Using default value 8635
Alternate cylinders (0-65535, default 2): 
Using default value 2
Physical cylinders (0-65535, default 8637): 
Using default value 8637
Rotation speed (rpm) (1-100000, default 5400): 10000
Interleave factor (1-32, default 1): 
Using default value 1
Extra sectors per cylinder (0-32, default 0): 
Using default value 0

Puteţi găsi valorile corecte în documentaţia discului. Opţiunea 'auto configure' nu funcţionează de obicei.

Ştergerea Partiţiilor Existente

Este momentul să ştergeţi partiţiile existente. Pentru acest lucru, tastaţi d şi apoi Enter. Vi se va cere, apoi, numărul partiţiei pe care doriţi să o ştergeţi. Pentru a şterge o partiţie deja existentă /dev/sda1, trebuie să tastaţi:

Command (m for help): d
Partition number (1-4): 1

Nu trebuie să ştergeţi partiţia 3 (reprezentarea întregului disc).. Aceasta este necesară. Dacă această partiţie nu există, urmaţi instrucţiunile pentru "Crearea unei partiţii Sun Disclabel" de mai sus.

După ştergerea tuturor partiţiilor cu excepţia slice-ului ce reprezintă întregul disc, ar trebui să aveţi o schemă de partiţionare similară cu următoarea:

Command (m for help): p

Disk /dev/sda (Sun disk label): 64 heads, 32 sectors, 8635 cylinders
Units = cylinders of 2048 * 512 bytes

   Device Flag    Start       End    Blocks   Id  System
/dev/sda3             0      8635   8842240    5  Whole disk

Creating the Root Partition

Suntem gata de crearea partiţiei rădăcină. Pentru aceasta, tastaţi n pentru a crea o nouă partiţie, apoi tastaţi 1 pentru a o crea. Când vi se va cere primul cilindru, apăsaţi enter. Când vi se va cere ultimul cilindru, tastaţi +512M pentru a crea o partiţie având capacitatea de 512MOcteţi. Asiguraţi-vă ca întreaga partiţie rădăcină să încapă în primii 2GOcteţi ai discului. Puteţi vizualiza afişarea acestor paşi, mai jos:

Command (m for help): n
Partition number (1-8): 1
First cylinder (0-8635): (press Enter)
Last cylinder or +size or +sizeM or +sizeK (0-8635, default 8635): +512M

Acum, când veţi tasta p, ar trebui să vi se afişeze următoarea schemă de partiţionare:

Command (m for help): p

Disk /dev/sda (Sun disk label): 64 heads, 32 sectors, 8635 cylinders
Units = cylinders of 2048 * 512 bytes

   Device Flag    Start       End    Blocks   Id  System
/dev/sda1             0       488    499712   83  Linux native
/dev/sda3             0      8635   8842240    5  Whole disk

Crearea partiţiei pentru swap

În continuare, trebuie creată partiţia swap. Pentru aceasta, tastaţi n pentru a crea o nouă partiţie, apoi 2 pentru a crea-o a doua, /dev/sda2 în cazul nostru. Când vi se va cere primul cilindru, apăsaţi enter. Când vi se va cere ultimul cilindru, tastaţi +512M pentru a crea o partiţie având capacitatea de 512MO. După aceasta, tastaţi t pentru a seta tipul partiţiei, şi apoi tastaţi 82 pentru seta tipul partiţiei ca "Linux Swap". După completarea acestor paşi, prin tastarea p ar trebui să vi se afişeze o tabelă de partiţii similară cu următoarea:

Command (m for help): p

Disk /dev/sda (Sun disk label): 64 heads, 32 sectors, 8635 cylinders
Units = cylinders of 2048 * 512 bytes

   Device Flag    Start       End    Blocks   Id  System
/dev/sda1             0       488    499712   83  Linux native
/dev/sda2           488       976    499712   82  Linux swap
/dev/sda3             0      8635   8842240    5  Whole disk

Crearea partiţiilor /usr, /var şi /home

În final, trebuie create partiţiile /usr, /var şi /home. Ca anterior, tastaţi n pentru crearea unei noi partiţii, apoi tastaţi 4 pentru a crea a treia partiţie, în cazul nostru /dev/sda4. Când vi se va cere primul cilindru, tastaţi enter. Când vi se va cere ultimul cilindru, tastaţi +2048M pentru a crea o partiţie cu o capacitate de 2 GOcteţi. Repetaţi acelaşi proces pentru sda5 şi sda6, utilizând capacităţile dorite. După ce terminaţi, ar trebui să vi se afişeze ceva asemănător cu:

Command (m for help): p

Disk /dev/sda (Sun disk label): 64 heads, 32 sectors, 8635 cylinders
Units = cylinders of 2048 * 512 bytes

   Device Flag    Start       End    Blocks   Id  System
/dev/sda1             0       488    499712   83  Linux native
/dev/sda2           488       976    499712   82  Linux swap
/dev/sda3             0      8635   8842240    5  Whole disk
/dev/sda4           976      1953   1000448   83  Linux native
/dev/sda5          1953      2144    195584   83  Linux native
/dev/sda6          2144      8635   6646784   83  Linux native

Salvarea şi Ieşirea

Pentru a salva schema de partiţionare şi a ieşi din fdisk, tastaţi w:

Command (m for help): w

Acum că partiţiile dvs. sunt create, puteţi continua cu Crearea Sistemelor de Fişiere.

1.  Crearea Sistemelor de Fişiere

Introducere

Acum, că partiţiile dvs. sunt create, este timpul să aplicăm un sistem de fişiere pe acestea. Dacă nu vă pasă ce sistem de fişiere să alegeţi şi sunteţi mulţumiţi cu ceea ce utilizăm noi implicit în acest manual, continuaţi cu Aplicarea unui Sistem de Fişiere pe o Partiţie. Altfel, citiţi mai departe pentru a învăţa despre sistemele de fişiere disponibile...

Sisteme de Fişiere?

Sunt disponibile mai multe sisteme de fişiere, unele fiind considerate ca stabile pe arhitectura SPARC. Ext2 şi ext3, spre exemplu, sunt recunoscute a fi funcţionale. Sistemele de fişiere alternative pot funcţiona incorect.

ext2 este cel mai încercat sistem de fişiere Linux, dar nu conţine destule informaţii de tip metadata pentru jurnalizare, ceea ce înseamnă că verificările de rutină ale sistemului de fişiere ext2 la pornirea sistemului pot dura o perioada considerabilă de timp. Există acum o mulţime de sisteme de fişiere jurnalizate din noua generaţie ce pot fi verificate pentru consistenţă foarte repede şi sunt, de aceea, preferate celor corespondente nejurnalizate. Sistemele de fişiere jurnalizate previn durata lungă la pornirea sistemului când sistemul de fişiere este într-o stare de inconsitenţă.

ext3 este versiunea jurnalizată a sistemului de fişiere ext2, oferind informaţii de jurnalizare de tip metadata pentru recuperări rapide în plus faţă de alte moduri de îmbunătăţire ca jurnalizarea completă a datelor şi jurnalizarea ordonată a datelor. ext3 este un sistem de fişiere foarte bun şi sigur. Conţine o indexare adiţională b-tree, opţiune de indexare ce oferă o performanţă bună în aproape toate situaţiile. Puteţi activa această indexare prin adăugarea opţiunii -O dir_index comenzii mke2fs. Pe scurt, ext3 este un sistem de fişiere excelent.

Aplicarea unui Sistem de Fişiere pe o Partiţie

Pentru a crea un sistem de fişiere pe o partiţie sau volum, există utilitare disponibile pentru fiecare sistem de fişiere posibil:

Spre exemplu, pentru a crea partiţia rădăcină (/dev/sda1 în exemplul nostru) ca ext2, şi partiţiile /usr, /var şi /home (respectiv /dev/sda4, 5 şi 6 în exemplul nostru) ca ext3, ar trebui să utilizaţi:

# mke2fs /dev/sda1
# mke2fs -j /dev/sda4
# mke2fs -j /dev/sda5
# mke2fs -j /dev/sda6

Activarea Partiţiei Swap

mkswap este comanda utilizată pentru a iniţializa partiţiile swap:

# mkswap /dev/sda2

Pentru a activa partiţia swap, utilizaţi swapon:

# swapon /dev/sda2

Creaţi şi activaţi partiţia swap acum.

1.  Mount-area

Acum ca partiţiile dvs. sunt iniţializate şi găzduiesc un sistem de fişiere, este timpul să mount-aţi aceste partiţii. Utilizaţi comanda mount. Nu uitaţi să creaţi directoarele de mount pentru fiecare partiţie creată. Spre exemplu:

# mount /dev/sda1 /mnt/gentoo
# mkdir /mnt/gentoo/usr
# mount /dev/sda4 /mnt/gentoo/usr
# mkdir /mnt/gentoo/var
# mount /dev/sda5 /mnt/gentoo/var
# mkdir /mnt/gentoo/home
# mount /dev/sda6 /mnt/gentoo/home

Trebuie, de asemenea, să utilizăm mount pentru sistemul de fişiere proc (o interfaţă virtuală cu kernel-ul) în /proc. Dar, mai întâi va trebui să stocăm fişierele noastre pe partiţii.

Continuaţi cu (Instalarea Fişierelor de Instalare Gentoo).