|
Opţional: Alegerea Mirror-urilor Pentru a descărca sursele mai rapid, este recomandat să selectaţi un server mirror rapid. Portage va căuta în fişierul dvs. make.conf definiţia variabilei GENTOO_MIRRORS şi va utiliza server-ele mirror afişate acolo. Puteţi naviga în documentul nostru ce conţine lista cu servere mirror şi va căuta un server mirror (sau mai multe) mai apropiate de dvs. (deoarece, în cele mai multe cazuri, acestea sunt şi cele mai rapide), sau puteţi utiliza utilitarul mirrorselect oferit de noi, cu care puteţi printr-o interfaţă prietenoasă, să selectaţi server-ele mirror pe care le doriţi.
O altă setare importantă este variabila SYNC din make.conf. Această variabilă conţine server-ul rsync pe care doriţi să-l utilizaţi când vă actualizaţi structura Portage (colecţia de fişiere ebuild, script-urile ce conţin toate informaţiile de care Portage are nevoie pentru a descărca şi a instala aplicaţiile). Deşi puteţi introduce manual un server SYNC, mirrorselect vă poate uşura această operaţie:
După rularea mirrorselect este recomandat să verificaţi încă o dată setările din /mnt/gentoo/etc/make.conf ! Precizarea Informaţiilor despre DNS A rămas un singur lucru de făcut, înainte să putem intra noul mediu şi anume trebuie să copiem informaţiile despre DNS în /etc/resolv.conf. Trebuie să facem asta, pentru a fi siguri că reţeaua funcţionează, chiar şi după ce intrăm în noul mediu. /etc/resolv.conf conţine serverele DNS pentru reţeaua noastră.
Mount-area Sistemelor de Fişiere /proc şi /dev Mount-aţi sistemul de fişiere /proc în /mnt/gentoo/proc pentru a permite instalării să utilizeze informaţia oferită de kernel, chiar şi în mediul chroot, şi apoi mount-aţi prin legătură sistemul de fişiere /dev.
Acum, că toate partiţiile sunt iniţializate şi mediul de bază instalat, a venit momentul să intrăm în noul mediu prin acţiunea de chrooting în acesta. Aceasta înseamnă că ne mutăm din mediul în care a decurs instalarea (Installation CD sau alt mediu de instalare), în sistemul instalat (adică în partiţia iniţializată) Acţiunea de chrooting, se face în trei etape. Mai întâi, vom muta rădăcina, din / (de pe discul de instalare), către /mnt/gentoo (de pe partiţia aleasa pentru instalare), folosind comanda chroot. Apoi, vom creea un nou mediu, folosind comanda env-update, care, în esenţă, creează variabile ale mediului. În final, încărcăm aceste variabile în memorie, folosind comanda source.
Felicitări! Sunteţi acum în propriul mediu Gentoo Linux. Desigur, suntem departe de a fi terminat, motiv pentru care procesul de instalare mai are câteva secţiuni de parcurs :-) Actualizarea Structurii Portage Acum, trebuie să vă actualizaţi structura Portage la ultima versiune. emerge --sync efectuează această acţiune pentru dvs.
Dacă vă aflaţi în spatele unui firewall ce blochează traficul rsync, puteţi utiliza emerge-webrsync ce va descărca şi instala o versiune snapshot de portage pentru dvs. Dacă sunteţi anunţat că o versiune mai nouă a Portage este disponibilă şi că ar trebui să o actualizaţi, puteţi, fără grijă, să ignoraţi acest mesaj. Portage va fi actualizat pentru dumneavoastră, mai târziu, pe parcursul instalării. Mai întâi, are loc o mică definiţie. Un profil este un bloc ce stă la baza construirii oricărui sistem Gentoo. Nu numai că specifică valorile implicite pentru CHOST, CFLAGS şi alte variabile importante, dar şi blochează sistemul într-o anumită plajă de versiuni ale pachetelor. Mentenanţa tuturor acestora este asigurată de dezvoltatorii Gentoo. Anterior, un asemenea profil, abia era atins de către utilizator. În schimb, utilizatorii x86, hppa şi alpha pot alege între profile, unul pentru versiunea de kernel 2.4 şi celălalt pentru versiunea 2.6. Această cerinţă a fost impusă pentru a îmbunătăţi integrarea versiunilor de kernel 2.6. Arhitecturile ppc şi ppc64 au, de asemenea, mai multe profile disponibile. Vom discuta despre acestea, ulterior. Puteţi vedea ce profil utilizaţi în mod curent, prin execuţia următoarei comenzi:
Dacă utilizaţi una din arhitecturile menţionate anterior, profilul implicit vă va oferi un sistem bazat pe Linux 2.6. Acesta este cel implicit recomandat, dar aveţi la dispoziţie opţiunea de a alege un alt profil, de asemenea. Unii utilizatori pot să dorească instalarea unui sistem bazat pe un profil mai vechi de Linux 2.4. Dacă aveţi un motiv întemeiat pentru acest lucru, atunci ar trebui, mai întâi să verificaţi că un profil suplimentar există. Pe x86 putem face acest lucru cu următoarea comandă:
Exemplul anterior indică faptul că un profil suplimentar 2.4 există (spre ex. nu a fost returnată nici o eroare despre lipsa unui fişier sau director). Este recomandat să rămâneţi pe kernel-ul implicit, dar în cazul în care doriţi să comutaţi, puteţi face acest lucru în modul următor:
Pentru arhitectura ppc, există un număr de profile noi oferite cu 2006.0.
Pentru arhitectura ppc64, există un număr de profile noi, oferite cu 2005.1.
USE este una dintre cele mai puternice variabile, pe care Gentoo o pune la dispoziţia utilizatorilor. Multe dintre programe pot fi compilate, cu sau fără suport opţional pentru diferite pachete. De exemplu, unele programe pot fi compilate cu suport gtk sau cu suport qt. Altele pot fi compilate cu sau fără suport SSL. Unele programe pot fi chiar compilate cu suport framebuffer (svgalib), în loc de suport X11 (X-server). Majoritatea distribuţiilor îşi compilează propriile pachete, folosind suport pentru cât mai multe lucruri posibile, crescând astfel dimensiunea programelor şi totodată a timpului de pornire, fără a menţiona enorma cantitate de dependenţe. Folosind Gentoo, puteţi defini cu ce opţiuni să fie compilat un pachet. Aici intră în joc, variabila USE În cadrul variabilei USE, definiţi cuvinte cheie care sunt folosite în opţiunile compilării. De exemplu, opţiunea ssl va compila suportul pentru ssl, în cadrul programelor care îl suportă. -X va elimina suportul pentru X-server (observaţi semnul minus din faţă). gnome gtk -kde -qt va compila programele cu suport gnome (gtk) dar fără suport kde (şi qt), făcându-vă sistemul, pe deplin optimizat pentru GNOME. Setările USE implicite se află în fişierele make.defaults din profilul dvs. Veţi putea regăsi fişierele make.defaults în directorul spre care indică /etc/make.profile şi în toate directoarele ascendente. Setarea USE reprezintă suma tuturor setărilor USE din toate fişierele make.defaults. Setările USE implicite, se află în fişierele /etc/make.profile/make.defaults. Ceea ce adăugaţi în /etc/make.conf este calculat în concordanţă cu aceste setări implicite. Dacă adăugaţi ceva setărilor USE, este adăugat listei implicite. Dacă ştergeţi ceva din setările USE (prin scrierea semnului minus în faţa sa), atunci este şters din lista implicită (în cazul în care ar fi fost în listă). Niciodată nu faceţi schimbări în interiorul directorului /etc/make.profile; va fi rescris când actualizaţi Portage! O descriere completă, a variabilei USE, poate fi găsită în cea de a doua parte a Gentoo Handbook, (Indicatori USE). O descriere completă a variabilelor USE existente, poate fi găsită în /usr/portage/profiles/use.desc.
Drept exemplu, vă prezentăm setările unui sistem bazat pe KDE, cu suport DVD, ALSA şi CD-Recording.
Probabil că veţi utiliza una sau poate două localizări pe sistemul dvs. Până acum, după compilarea glibc un set complet de localizări este creat. Începând de acum, activaţi indicatorul USE userlocales şi specificaţi doar localizările necesare în /etc/locales.build. Această acţiune trebuie efectuată doar în cazul în care cunoaşteţi ce localizări să utilizaţi.
Acum specificaţi ce localizări doriţi să utilizaţi:
Următoarele localizări sunt un exemplu de a activa atât limba engleză (Statele Unite) cât şi limba germană (Germania) cu formatele de caractere specifice (cum ar fi UTF-8).
Acum, continuaţi cu (Configurarea Kernel-ului). |
|