Gentoo Logo

1.  Alegerea

Introducere

Acum, că kernel-ul este configurat şi compilat şi fişierele de configurare a sistemului sunt completate corect, este timpul să instalăm un program ce va încărca kernel-ul când porniţi sistemul. Un astfel de program se numeşte bootloader. Pentru arhitectura x86, Gentoo Linux oferă GRUB şi LILO. Dar, înainte de a instala unul dintre aceste aplicaţii bootloader, vă vom informa cum să configuraţi framebuffer-ul (presupunând că doriţi acest lucru, bineînţeles). Cu framebuffer puteţi rula linia de comandă Linux beneficiind de unele caracteristici (limitate) grafice (cum ar fi utilizarea imaginii bootsplash pe care Gentoo o oferă).

Opţional: Framebuffer

Dacă v-aţi configurat kernel-ul cu suport pentru framebuffer (sau aţi utilizat configuraţia implicită din genkernel), puteţi activa framebuffer prin adăugarea parametrului vga sau video în configuraţia aplicaţiei bootloader.

Mai întâi de toate, trebuie să ştiţi ce device utilizaţi pentru framebuffer. Dacă utilizaţi surse de kernel cu patch-uri Gentoo (cum sunt gentoo-sources) veţi putea selecta vesafb-tng ca VESA driver type (opţiune implicită pentru aceste surse de kernel). Dacă acesta este şi cazul dvs., utilizaţi vesafb-tng şi nu vă este necesară setarea parametrului vga. Altfel, utilizaţi driver-ul vesafb şi trebuie să setaţi parametrul vga.

Parametrul vga controlează rezoluţia şi adâncimea de culoare pentru ecranul framebuffer pentru vesafb. Aşa cum este menţionat şi în /usr/src/linux/Documentation/fb/vesafb.txt (ce este instalat odată cu un pachet de surse de kernel), trebuie să adăugaţi ca valoare numărul VESA corespunzător rezoluţiei dorite şi adâncimea de culoare pentru aceasta.

Următorul tabel listează rezoluţiile disponibile şi adâncimile de culoare, şi le asociază cu valoarea pe care trebuie să i-o adăugaţi parametrului vga.

640x480 800x600 1024x768 1280x1024
256 0x301 0x303 0x305 0x307
32k 0x310 0x313 0x316 0x319
64k 0x311 0x314 0x317 0x31A
16M 0x312 0x315 0x318 0x31B

Parametrul video controlează opţiunile de afişare pentru framebuffer. Necesită driver-ul de framebuffer (vesafb pentru versiunile de kernel 2.6 sau vesa pentru versiunile 2.4) urmat de valorile pe care doriţi să le activaţi. Toate variabilele sunt afişate în /usr/src/linux/Documentation/fb/vesafb.txt, dar vă vom informa despre cele 3 mai utilizate opţiuni:

Control Descriere
ywrap Presupune că placa grafică îşi poate realoca memoria consecutiv (spre ex. să continue de la început când a ajuns la sfârşit)
mtrr:n Setează regiştrii MTRR. n poate fi: 0 - dezactivat 1 - necache-uit 2 - modul write-back 3 - modul write-combining 4 - modul write-through
mod (doar pentru vesafb-tng)
Setează rezoluţia, adâncimea de culoare şi rata de reîmprospătare. Spre exemplu, 1024x768-32@85 pentru o rezoluţie de 1024x768, 32 biţi adâncimea de culoare şi o rata de reîmprospătare de 85 Hz.

Rezultatul acestor două argumente poate fi ceva asemănător cu vga=0x318 video=vesafb:mtrr:3,ywrap sau video=vesafb:mtrr:3,ywrap,1024x768-32@85. Reţineţi (sau notaţi-vă) aceste setări; veţi avea nevoie de ele în scurt timp.

Acum, continuaţi cu instalarea GRUB sau LILO.

1.  Implicit: Utilizarea GRUB

Înţelegerea terminologiei implementată în GRUB

Cea mai critică parte în procesul de înţelegere a aplicaţiei GRUB este familiarizarea cu modul cum acesta se referă la harddisk-uri şi partiţii. Partiţia dvs. de Linux /dev/hda1 va fi aproape sigur referită în GRUB ca (hd0,0). Atenţie la parantezele din jurul hd0,0 sunt necesare.

Drive-urile de harddisk sunt numerotate de la zero în loc de "a" şi partiţiile încep de la zero în loc de unu. Atenţie, din nou, cu faptul că doar drive-urile de harddisk-uri sunt numerotate, nu şi dispozitivele non-atapi cum ar fi dispozitivele cdrom şi cele de înregistrat cd-uri. De asemenea, aceeaşi referire există şi pentru drive-urile SCSI. (Normal, ele sunt numerotate până la numere mai mari decât drive-urile IDE, exceptând cazul când BIOS-ul este configurat să boot-eze de pe dispozitivele SCSI). Când configuraţi în BIOS să boot-eze de pe un disc diferit (spre ex. discul dvs. primary slave), acel disc va fi detectat ca hd0.

Presupunând că aveţi un hard-disk pe /dev/hda, un cdrom pe /dev/hdb, un cdwriter pe /dev/hdc, un al doilea hard-disk pe /dev/hdd şi nici un hard-disk SCSI, atunci /dev/hdd7 devine pentru GRUB (hd1,6). Ar putea părea înşelător şi chiar este, dar aşa cum vom vedea, GRUB-ul oferă un mecanism de completare cu tab la îndemâna celor care au multe hard-disk-uri şi partiţii şi din acastă cauză s-au pierdut în schema de numerotare a GRUB-ului.

Obişnuindu-ne cu ideea, este timpul să începem instalarea GRUB-ului.

Instalarea GRUB

Pentru a instala GRUB-ul, trebuie mai întâi sa daţi comanda emerge.

Cod 1.1: Instalarea GRUB

# emerge grub

Deşi GRUB este acum instalat, tot mai trebuie să îi scriem un fişier de configurare şi să-l instalăm în zona MBR pentru ca GRUB să boot-eze automat în noul kernel creat. Creaţi /boot/grub/grub.conf cu nano (sau, dacă este cazul, cu alt editor):

Cod 1.1: Crearea /boot/grub/grub.conf

# nano -w /boot/grub/grub.conf

Acum vom scrie un fişier grub.conf. Mai jos, veţi regăsi două fişiere grub.conf pentru exemplul de partiţionare utilizat în acest ghid. Doar primul fişier grub.conf a fost comentat intensiv. Aveţi grijă să utilizaţi imaginea dvs. de kernel şi, dacă este cazul, imaginea dvs. initrd.

  • Primul fişier grub.conf este pentru persoanele care nu au utilizat genkernel pentru a-şi construi kernel-ul
  • Al doilea fişier grub.conf este pentru persoanele care au utilizat genkernel pentru a-şi construi kernel-ul

Notă: Dacă sistemul de fişiere al partiţiei dvs. rădăcină este JFS, trebuie să adăugaţi " ro" în linia de kernel, deoarece JFS trebuie să-şi restaureze log-ul înainte de a permite mount-area în modul read-write (citire-scriere).

Cod 1.1: grub.conf pentru utilizatorii care nu au folosit genkernel

# Care intrare să boot-eze implicit. 0 este prima, 1 este a doua, etc.
default 0
# Câte secunde să aştepte înainte de a încărca intrarea implicită.
timeout 30
# O imagine splash drăguţă pentru a colora situaţia :)
# Comentaţi dacă nu aveţi o placă grafică instalată
splashimage=(hd0,0)/boot/grub/splash.xpm.gz

title=Gentoo Linux 2.6.12-r10
# Partiţia unde se află imaginea de kernel (sau sistemul de operare)
root (hd0,0)
kernel /boot/kernel-2.6.12-gentoo-r10 root=/dev/hda3

# Următoarele patru linii sunt numai dacă utilizaţi dualboot cu un sistem Windows.
# În acest caz, Windows se află pe /dev/hda6.
title=Windows XP
rootnoverify (hd0,5)
makeactive
chainloader +1

Cod 1.1: grub.conf pentru utilizatorii genkernel

default 0
timeout 30
splashimage=(hd0,0)/boot/grub/splash.xpm.gz

title=Gentoo Linux 2.6.12-r10
root (hd0,0)
kernel /boot/kernel-genkernel-x86-2.6.12-gentoo-r10 root=/dev/ram0 init=/linuxrc ramdisk=8192 real_root=/dev/hda3 udev
initrd /boot/initramfs-genkernel-x86-2.6.12-gentoo-r10

# Doar în cazul în care utilizaţi dual-boot
title=Windows XP
rootnoverify (hd0,5)
makeactive
chainloader +1

Notă: Parametrul udev menţionat la sfârşitul liniei de kernel este necesară pentru a rezolva temporar o problemă din unele versiuni de genkernel dacă utilizaţi udev de la început (utilizare, care este implicită).

Dacă utilizaţi o schemă de partiţionare şi/sau imagine de kernel diferită, modificaţi în consecinţă. Oricum, asiguraţi-vă că orice precedă un device GRUB (cum ar fi (hd0,0)) este relativ la mount point nu la rădăcină. Cu alte cuvinte, (hd0,0)/grub/splash.xpm.gz este în realitate /boot/grub/splash.xpm.gz deoarece (hd0,0) este /boot.

În plus, dacă alegeţi să utilizaţi o altă schemă de partiţionare şi nu aţi pus /boot pe o partiţie separată, prefixul /boot utilizat în exemplele de cod de mai sus este chiar necesar. Dacă aţi urmat planul de partiţionare sugerat de noi, prefixul /boot nu este necesar, însă link-ul simbolic boot îl face să funcţioneze. Pe scurt, exemplele de mai sus ar trebuie să funcţioneze, indiferent dacă aţi utilizat o partiţie separată pentru /boot sau nu.

Dacă doriţi să introduceţi opţiuni adiţionale pentru kernel, adăugaţi-le la sfârşitul comenzii kernel. Deja avem o opţiune (root=/dev/hda3 sau real_root=/dev/hda3), dar puteţi introduce şi altele, cum ar fi parametrii video şi/sau vga pentru framebuffer, aşa cum am specificat anterior.

Dacă utilizaţi o versiune de kernel 2.6.7 sau mai nouă şi aţi modificat contactele pe hard-disk pentru că BIOS-ul dvs. nu poate manipula discuri mari, va trebui să adăugaţi opţiunea hdx=stroke.

Utilizatorii genkernel ar trebui să ştie că kernel-urile lor utilizează aceleaşi opţiuni folosite pentru mediul Installation CD. Spre exemplu, dacă aveţi dispozitive SCSI, ar trebui să adăugaţi doscsi ca opţiune de kernel.

Acum salvaţi fişierul grub.conf şi ieşiţi. Tot mai trebuie să instalăm GRUB în zona MBR (Master Boot Record) pentru ca acesta să fie încărcat automat la pornirea sistemului.

Dezvoltatorii GRUB ne recomandă să utilizăm grub-install. Totuşi, dacă dintr-un motiv grub-install nu funcţionează corect, tot mai aveţi soluţia să instalaţi GRUB manual.

Continuaţi cu Implicit: Setarea GRUB Utilizând grub-install sau Alternativ: Setarea GRUB Utilizând Instrucţiuni Manuale.

Implicit: Setarea GRUB utilizând grub-install

Pentru a instala GRUB trebuie să rulaţi comanda grub-install. Totuşi, grub-install nu va funcţiona ca la carte pentru că ne aflăm într-un mediu chroot. Trebuie să creăm /etc/mtab ce conţine toate sistemele de fişiere mount-ate. Din fericire, există o soluţie simplă pentru a realiza acest pas - trebuie doar să copiaţi /proc/mounts ca /etc/mtab, excluzând linia rootfs, în cazul în care nu aţi creat o partiţie separată de boot. Următoarea comandă va funcţiona în ambele cazuri:

Cod 1.1: Crearea /etc/mtab

# grep -v rootfs /proc/mounts > /etc/mtab

Acum, puteţi instala grub, utilizând grub-install:

Cod 1.1: Rularea grub-install

# grub-install /dev/hda

Dacă aveţi mai multe întrebări cu privire la GRUB, vă rugăm să consultaţi documentul despre Întrebări Frecvente despre GRUB sau Manualul GRUB.

Continuaţi cu Repornirea Sistemului.

Alternativ: Setarea GRUB Utilizând Instrucţiuni Manuale

Pentru a începe configurarea GRUB, tastaţi grub. Vi se va afişa grub>, linia de comandă a grub. Acum, trebuie să tastaţi comenzile potrivite pentru a instala GRUB pe disc.

Cod 1.1: Rularea GRUB shell

# grub

Notă: Dacă sistemul dvs. nu are dispozitive floppy, adăugaţi opţiunea --no-floppy comenzii de mai sus pentru a preveni grub să probeze dispozitivele floppy (neexistente).

În configuraţia exemplu, vrem să instalăm GRUB pentru a îl determina să citească informaţia de pe partiţia de boot /dev/hda1 şi să instaleze înregistrarea de boot GRUB în zona MBR (Master Boot Record) a discului, pentru ca primul lucru afişat în momentul pornirii sistemului să fie promptul GRUB. Bineînţeles, dacă nu aţi urmat configuraţia exemplu din timpul instalării, schimbaţi comenzile în concordanţă.

Mecanismul de completare prin tab a aplicaţiei GRUB poate fi utilizat pentru a-l instala. Spre exemplu, dacă tastaţi "root (" urmat de un TAB, vi se va afişa o listă de dispozitive (cum ar fi hd0). Dacă tastaţi "root (hd0," urmat de un TAB, vi se va afişa o listă cu partiţiile disponibile din care să alegeţi (cum ar fi hd0,0).

Prin utilizarea completării cu tab, setarea GRUB nu ar trebui să fie aşa de complicată. Acum, haideţi, configuraţi GRUB, da? :-)

Cod 1.1: Instalarea GRUB în zona MBR

grub> root (hd0,0)          (Specificaţi unde se află partiţia dvs. /boot)
grub> setup (hd0)           (Instalaţi GRUB în zona MBR)
grub> quit                  (Ieşiţi din GRUB shell)

Notă: Dacă doriţi să instalaţi GRUB într-o anumită zonă în loc de MBR, va trebui să modificaţi comanda setup pentru a indica partiţia corespunzătoare. Spre exemplu, dacă doriţi să instalaţi GRUB în /dev/hda3, atunci comanda devine setup (hd0,2). Totuşi, puţini utilizatori doresc acest lucru.

Dacă aveţi mai multe întrebări în legătura cu GRUB, vă rugăm să consultaţi Întrebări Frecvente despre GRUB (FAQ) sau Manualul GRUB.

Notă: Când reinstalaţi un kernel, nu trebuie să mai copiaţi fişierele. Trebuie doar să rulaţi make install după compilarea surselor de kernel; aceasta va copia în mod automat fişierele necesare pentru ajustarea configuraţiei GRUB.

Continuaţi cu Repornirea Sistemului.

1.  Alternativ: Utilizarea LILO

Instalarea LILO

LILO, (LInuxLOader) este cu adevărat cel mai încercat dintre bootloader-ele de Linux. Totuşi îi lipsesc câteva caracteristici pe care GRUB-ul le are (acesta este şi motivul pentru care GRUB-ul câştigă popularitate). Motivul pentru care LILO este în continuare folosit, este acela că pe anumite sisteme GRUB-ul nu funcţionează, iar LILO funcţionează. Desigur, mai este folosit şi pentru ca unii cunosc LILO şi vor să-l folosească în continuare. În ambele cazuri Gentoo este compatibil cu amândouă şi s-ar părea că aţi hotărât să foloseşti LILO.

Instalarea LILO este foarte uşoară; numai utilizaţi emerge.

Cod 1.1: Instalarea LILO

# emerge lilo

Configurarea LILO

Ca să configuraţi LILO trebuie să creaţi /etc/lilo.conf. Porniţi editorului dvs. preferat (în acest handbook, folosim nano) şi creaţi fişierul.

Cod 1.1: Crearea /etc/lilo.conf

# nano -w /etc/lilo.conf

Cu câteva secţiuni în urmă v-am cerut să vă amintiţi numele kernel-image creat. În următorul exemplu lilo.conf folosim schema de partiţionare exemplu. Sunt două părţi separate:

  • Pentru cei care nu au folosit genkernel la compilarea kernel
  • Pentru cei care au folosit genkernel la compilarea kernel

Aveţi grijă să utilizaţi imaginea dvs. de kernel şi, dacă este cazul, imaginea dvs. initrd.

Notă: Dacă sistemul de fişiere al partiţiei dvs. rădăcină este JFS, trebuie să adăugaţi " ro" în linia de kernel, deoarece JFS trebuie să-şi restaureze log-ul înainte de a permite mount-area în modul read-write (citire-scriere).

Cod 1.1: Exemplu /etc/lilo.conf

boot=/dev/hda             # Instalare LILO în MBR
prompt                    # Acordaţi utilizatorului şansa de a selecta altă secţiune
delay=50                  # Se aşteaptă cinci (5) secunde înainte de boot-area secţiunii default
default=gentoo            # După ce a trecut timpul, se boot-ează secţiunea "gentoo"

# Pentru utilizatori non-genkernel
image=/boot/kernel-2.6.12-gentoo-r10
  label=gentoo            # Numele dat acestei secţiuni
  read-only               # încarcă un root doar cu permisiuni de citire (read-only). Nu modificaţi!
  root=/dev/hda3          # Locaţia sistemului de fişiere root

# Pentru utilizatorii genkernel
image=/boot/kernel-genkernel-x86-2.6.12-gentoo-r10
  label=gentoo
  read-only
  root=/dev/ram0
  append="init=/linuxrc ramdisk=8192 real_root=/dev/hda3 udev"
  initrd=/boot/initramfs-genkernel-2.6.12-gentoo-r10

# Următoarele două linii sunt doar dacă doriţi un dual-boot cu un sistem Windows.
# În acest caz, Windows-ul este găzduit în /dev/hda6.
other=/dev/hda6
  label=windows

Notă: Parametrul udev menţionat la sfârşitul liniei de kernel este necesară pentru a rezolva temporar o problemă din unele versiuni de genkernel dacă utilizaţi udev de la început (utilizare, care este implicită).

Notă: Dacă folosiţi o schemă de partiţionare şi/sau imagine kernel diferită, adaptaţi în consecinţă.

Dacă doriţi să adăugaţi opţiuni în plus pentru kernel, adăugaţi append la secţiune. De exemplu, vom adăuga opţiunea video pentru a activa framebuffer:

Cod 1.1: Folosirea append pentru a adăugarea opţiunilor pentru kernel

image=/boot/kernel-2.6.12-gentoo-r10
  label=gentoo
  read-only
  root=/dev/hda3
  append="video=vesafb:mtrr,ywrap,1024x768-32@85"

Dacă utilizaţi o versiune de kernel 2.6.7 sau mai nouă şi aţi modificat contactele pe hard-disk pentru că BIOS-ul dvs. nu poate manipula discuri mari, va trebui să adăugaţi opţiunea hdx=stroke.

Utilizatorii genkernel trebuie să ştie că kernel-urile lor folosesc aceleaşi opţiuni la boot ca cele folosite pentru mediul Installation CD. De exemplu, pentru un SCSI trebuie să adaugi doscsi ca opţiune kernel.

Acum salvaţi fişierul şi ieşiţi. Ca să terminaţi, trebuie să rulaţi /sbin/lilo pentru ca LILO să poată aplica /etc/lilo.conf sistemului dvs. (spre ex. să se instaleze pe hard-disk). Reţineţi faptul că va trebui să rulaţi din nou /sbin/lilo de câte ori instalaţi un nou kernel sau efectuaţi schimbări meniului!

Cod 1.1: Finalizarea instalării LILO

# /sbin/lilo

Notă: Când reinstalaţi un kernel, nu trebuie să mai copiaţi fişierele. Trebuie doar să rulaţi make install după compilarea surselor de kernel; aceasta va copia în mod automat fişierele necesare pentru ajustarea configuraţiei LILO.

Acum, continuaţi cu Repornirea Sistemului.

1.  Repornirea Sistemului

Ieşiţi din mediul chroot şi demount-aţi toate partiţiile. Apoi, tastaţi comanda magică pe care aţi aşteptat-o: reboot.

Cod 1.1: Demount-area tuturor partiţiilor şi repornirea

# exit
cdimage ~# cd
cdimage ~# umount /mnt/gentoo/boot /mnt/gentoo/dev /mnt/gentoo/proc /mnt/gentoo
cdimage ~# reboot

Bineînţeles, nu uitaţi să îndepărtaţi CD-ul boot-abil, altfel sistemul va boot-a din nou de pe CD în locul noului dvs. sistem Gentoo.

Odată repornit sistemul în instalarea dvs. Gentoo, terminaţi cu (Finalizarea Instalării Gentoo).

Actualizat la 26 Martie 2006

Versiunea originală a acestei traduceri nu mai este întreţinută

Donate to support our development efforts.

Copyright 2001-2012 Gentoo Foundation, Inc. Questions, Comments? Contact us.