|
1.
Module de Reţea
Acum suportăm script-uri de reţea modulare, ceea ce înseamnă că puteţi
adăuga cu uşurinţă suport pentru tipuri noi de interfeţe şi module de
configurare păstrând compatibilitatea cu cele existente.
Modulele se încarcă implicit în cazul în care pachetul necesar pentru
acestea este instalat. Dacă specificaţi un modul aici ce nu are pachetul
corespondent instalat, atunci veţi primi o eroare ce va indica numele
pachetului ce trebuie instalat. În mod ideal, puteţi utiliza setările
modulelor deja prezente atunci când aveţi unul sau mai multe pachete ce
oferă acelaşi serviciu şi îl preferaţi pe unul dintre acestea relativ
la celălalt.
Notă:
Toate setările discutate aici sunt prezente în fişierul
/etc/conf.d/net, în cazul în care nu este specificat altfel.
|
Cod 1.1: Preferenţa modulelor |
modules=( "iproute2" )
modules_eth0=( "udhcpc" )
modules=( "!iwconfig" )
|
1.
Aplicaţii pentru manipularea interfeţelor
Oferim două aplicaţii pentru a manipula interfeţele, şi anume:
ifconfig şi iproute2. Aveţi nevoie de unul dintre acestea
pentru a efectua orice tip de configurare de reţea.
ifconfig este, momentan, implicit în Gentoo şi este inclus în
profilul de sistem. iproute2 este un pachet mult mai puternic şi
flexibil, dar nu este inclus implicit.
Cod 1.1: Pentru a instala iproute2 |
# emerge sys-apps/iproute2
modules=( "iproute2" )
|
Deoarece, atât ifconfig cât şi iproute2 efectuează acţiuni
similare, noi permitem o configurare de bază pentru a funcţiona cu fiecare.
Spre exemplu, ambele exemple de cod de mai jos funcţionează, indiferent de
modulul utilizat.
Cod 1.1: exemple ifconfig şi iproute2 |
config_eth0=( "192.168.0.2/24" )
config_eth0=( "192.168.0.2 netmask 255.255.255.0" )
config_eth0=( "192.168.0.2/24 brd 192.168.0.255" )
config_eth0=( "192.168.0.2 netmask 255.255.255.0 broadcast 192.168.0.255" )
|
1.
DHCP
DHCP este utilizat la obţinerea informaţiilor de reţea (adresă IP,
server-e DNS, Gateway, etc) de la un server DHCP. Aceasta înseamnă că,
dacă există un server DHCP ce rulează în reţeaua dvs., trebuie doar
să-i specificaţi fiecărui client să utilizeze DHCP iar acesta setează
reţeaua singur. Bineînţeles, va trebui să configuraţi alte opţiuni, cum
ar fi cele de wireless, PPP şi altele, dacă este necesar, înainte de a
putea utiliza DHCP.
DHCP poate fi oferit de dhclient, dhcpcd, pump sau
udhcpc. Fiecare modul DHCP are argumentele sale pro şi contra - iată
un sumar.
| Modul DHCP |
Pachet |
Pro |
Contra |
| dhclient |
net-misc/dhcp |
Dezvoltat de ISC, aceiaşi oameni care dezvoltă BIND DNS. Foarte configurabil
|
Configurarea este foarte complexă, aplicaţia este oarecum mare, nu poate
transfera server-ele NTP de la DHCP, nu trimite nici un nume de gazdă implicit
|
| dhcpcd |
net-misc/dhcpcd |
De mult timp, implicit în Gentoo, nu se bazează pe utilitare externe
|
Nu mai este menţinut de dezvoltatori, poate fi încet ca timpi, nu devine
daemon când timpul de asociere este infinit
|
| pump |
net-misc/pump |
Foarte simplu, nu se bazează pe utilitare externe
|
Nu mai este menţinut de dezvoltatori, nu este de încredere, în special
pentru dispozitive modem, nu poate prelua server-e NIS de la DHCP
|
| udhcpc |
net-misc/udhcp |
Foarte simplu - cel mai mic client DHCP cunoscut, dezvoltat pentru sisteme
integrate
|
Nu este verificat - nici o distribuţie nu îl utilizează implicit, nu se
poate defini un timp peste 3 secunde
|
Dacă aveţi mai mult de un client DHCP instalat, trebuie să specificaţi pe
care să-l utilizaţi - altfel utilizăm implicit dhcpcd, dacă este
disponibil.
Pentru a transmite opţiuni specifice modulului dhcp, utilizaţi
modul_eth0="..." (modificaţi modulul cu numele clientului DHCP pe
care îl utilizaţi - spre ex. dhcpcd_eth0)
Încercăm să facem DHCP relativ agnostic - astfel, suportăm
următoarele comenzi utilizând variabila dhcp_eth0. Implicit nu este
setată nici una dintre opţiuni
-
release - eliberează adresa IP pentru re-utilizare
-
nodns - nu suprascrie /etc/resolv.conf
-
nontp - nu suprascrie /etc/ntp.conf
-
nonis - nu suprascrie /etc/yp.conf
Cod 1.1: Exemplu de configurare DHCP din /etc/conf.d/net |
modules=( "dhcpcd" )
config_eth0=( "dhcp" )
dhcpcd_eth0="-t 10"
dhcp_eth0="release nodns nontp nonis"
|
Notă:
dhcpcd, udhcpc şi pump trimit numele de gazdă curent
server-ului de DHCP implicit, deci nu trebuie să-l mai specificaţi.
|
1.
Dispozitiv modem ADSL
Mai întâi trebuie să instală aplicaţia ADSL.
Cod 1.1: Instalarea pachetului rp-pppoe |
# emerge net-dialup/rp-pppoe
|
Atenţie:
baselayout-1.11.x suportă doar PPPOE. Sperăm că următoarele
versiuni vor suporta PPPOA.
|
Acum, trebuie să configurăm eth0 să fie o interfaţă ADSL şi
să introducem numele nostru de utilizator, prin actualizarea
/etc/conf.d/net.
Cod 1.1: Configurarea eth0 pentru ADSL în /etc/conf.d/net |
config_eth0=( "adsl" )
adsl_user_eth0="nume_utilizator"
|
La final, trebuie să definiţi numele dvs. de utilizator şi parola în
/etc/ppp/pap-secrets.
Cod 1.1: exemplu de fişier /etc/ppp/pap-secrets |
"username" * "password"
|
1.
APIPA (Automatic Private IP Addressing - Adresare Automată de Adrese IP Private)
APIPA încearcă să găsească o adresă liberă în intervalul
169.254.0.0-169.254.255.255 prin emiterea de semnale arping către adrese
aleatoare din acel interval pentru interfaţă. Dacă nu este primit nici un
răspuns, atunci asociem acea adresă interfeţei.
Aceasta este folositor doar pentru reţelele LAN ce nu conţin nici un server
DHCP şi nu vă conectaţi direct la internet, iar celelalte sisteme
utilizează APIPA.
Pentru suportul APIPA, instalaţi net-misc/iputils sau
net-analyzer/arping.
Cod 1.1: Configurarea APIPA din /etc/conf.d/net |
config_eth0=( "dhcp" )
fallback_eth0=( "apipa" )
config_eth0=( "apipa" )
|
1.
Legarea prin Bonding
Pentru legarea conexiunilor instalaţi net-misc/ifenslave.
Bonding este utilizat pentru a mări banda de reţea. Dacă aveţi două
plăci ce servesc aceeaşi reţea, le puteţi lega împreună, astfel ca
aplicaţiile dvs. să le considere ca fiind doar o singură interfaţă, dar
în realitate să le utilizeze pe amândouă.
Cod 1.1: configurarea legării prin bonding în /etc/conf.d/net |
slaves_bond0="eth0 eth1 eth2"
config_bond0=( "null" )
depend_bond0() {
need net.eth0 net.eth1 net.eth2
}
|
1.
Interconectarea prin Bridge (suport 802.1d)
Pentru suportul interconectării prin bridge, instalaţi
net-misc/bridge-utils.
Interconectarea prin bridge este utilizată pentru a uni două reţele. Spre
exemplu, este posibil să aveţi un server conectat la internet printr-un
dispozitiv modem şi o placă de acces wireless pentru a activa conectarea
altor sisteme la internet prin dispozitivul modem ADSL. Puteţi crea o
interconectare bridge pentru a uni cele două interfeţe.
Cod 1.1: Configuraţia bridge din /etc/conf.d/net |
brctl_br0=( "setfd 0" "sethello 0" "stp off" )
bridge_br0="eth0 eth1"
config_eth0=( "null" )
config_eth1=( "null" )
config_br0=( "192.168.0.1/24" )
depend_br0() {
need net.eth0 net.eth1
}
|
Important:
Pentru utilizarea unor setări bridge, este posibil să trebuiască
consultarea documentaţiei despre (numele de variabilă).
|
1.
Adresa MAC
Nu trebuie să instalaţi nimic pentru a modifica adresa MAC a interfeţei
dvs. dacă aveţi sys-apps/baselayout-1.11.14 sau mai nou şi doriţi să
modificaţi la o anumită adresă MAC. Dar, dacă modificaţi cu o adresă aleatoare
sau aveţi instalată o versiune de baselayout mai veche decât cea menţionată mai
sus, atunci trebuie să instalaţi net-analyzer/macchanger.
Cod 1.1: Exemplu pentru modificarea adresei MAC |
mac_eth0="00:11:22:33:44:55"
mac_eth0="random-ending"
mac_eth0="random-samekind"
mac_eth0="random-anykind"
mac_eth0="random-full"
|
1.
Tunelarea
Nu trebuie să instalaţi nimic pentru tunelare, deoarece aplicaţia de
manipulare a interfeţei vă poate efectua acest lucru.
Cod 1.1: Configurarea tunelării în /etc/conf.d/net |
iptunnel_vpn0="mode gre remote 207.170.82.1 key 0xffffffff ttl 255"
iptunnel_vpn0="mode ipip remote 207.170.82.2 ttl 255"
config_vpn0=( "192.168.0.2 peer 192.168.1.1" )
|
1.
VLAN (suport 802.1q)
Pentru suport VLAN, instalaţi net-misc/vconfig.
Reţeaua Virtuală (Virtual LAN) este un grup de dispozitive de reţea ce se
comportă ca şi când acestea ar fi fost conectate la un singur segment de
reţea - chiar dacă este posibil să nu fie din acelaşi segment. Membrii
VLAN se pot conecta numai la membrii aceleiaşi reţele VLAN, chiar dacă
este posibil să împartă aceeaşi reţea fizică.
Cod 1.1: Configurarea VLAN din /etc/conf.d/net |
vlans_eth0="1 2"
vconfig_eth0=( "set_name_type VLAN_PLUS_VID_NO_PAD" )
vconfig_vlan1=( "set_flag 1" "set_egress_map 2 6" )
config_vlan1=( "172.16.3.1 netmask 255.255.254.0" )
config_vlan2=( "172.16.2.1 netmask 255.255.254.0" )
|
Important:
Pentru a utiliza unele setări VLAN, este posibil să trebuiască
consultarea documentaţiei despre (numele de variabilă).
|
|