Ghid USB pentru Gentoo LinuxUSB este abrevierea pentru Universal Serial Bus (Magistrală Serială Universală) şi este în esenţă o interfaţă externă standard care oferă posibilitatea comunicării între computer şi diverse alte periferice. Unele din cele mai folosite dispozitive în mod obişnuit sunt tastaturile, dispozitivele mouse, dispozitivele de stocare pen-drive, camerele digitale, unităţile CD externe & inscriptoarele DVD, imprimante etc. În acest moment sunt două versiuni ale standardului USB în uz, USB 1.1 şi USB 2.0. Cum USB a păstrat întotdeauna compatibilitatea "în urmă" cu versiunile lui anterioare, USB 2.0 păstrează compatibilitatea cu USB 1.1. Ultimele dispozitive USB sunt de obicei compatibile USB 2.0. USB 2.0 suportă a viteză maximă de transmitere a datelor de 480 Mbps sau 60 MBps şi aceasta este diferenţa majoră dintre cele două standarde. Un alt avantaj al folosirii USB este că toate dispozitivele sunt hot-pluggable, ceea ce înseamnă că nu trebuie să reporniţi sistemul pentru a putea folosi aceste dispozitive. Înainte de a ajunge la opţiunile de configurare exacte din kernel, ar fi potrivit să privim un pic mai în detaliu USB. Dacă vă grăbiţi sau doriţi să săriţi peste această secţiune, treceţi la Configurarea Kernel-ului. Un sistem USB are un dispozitiv controller gazdă, hub-uri, un hub rădăcină printre altele şi poate suporta până la 127 dispozitive USB cu tot cu hub-uri. Controlerul gazdă nu este altceva decât interfaţa hardware între dispozitivul USB şi sistemul de operare. Există câteva controlere HCI (Host Controller Interface - Interfaţă controler gazdă) în folosinţă astăzi, anume OHCI (Open HCI) de la Compaq, UHCI (Universal HCI) şi EHCI (Enhanced HCI), ambele de la Intel. OHCI/UHCI sunt cele două interfeţe standard USB 1.1 din industrie în timp ce EHCI este pentru USB 2.0. Producătorul hardware oferă o interfaţă pentru programator ce permite sistemului să interacţioneze cu hardware-ul şi aceasta se numeşte HCD sau Dispozitiv Controler Gazdă. Tocmai prin acest HCD interacţionează dispozitivele cu aplicaţiile din sistem. Următoarea diagramă ar trebui să facă lucrurile mai uşor de înţeles.
Un dispozitiv USB poate folosi ori un driver general sau unul deja prezent în sistem şi acest lucru se bazează pe conceptul de clasă de dispozitive. Aceasta înseamnă că dacă un dispozitiv aparţine unei oarecare clase, atunci alte dispozitive aparţinând aceleiaşi clase pot funcţiona folosind acelaşi driver dispozitiv. Unele din aceste clase sunt clasa USB HID (Human Interface Devices - Dispozitivele Interfaţă Umană), care acoperă dispozitivele de intrare cum sunt tastaturile şi dispozitivele mouse, clasa de dispozitive USB Mass Storage, care acoperă dispozitive cum sunt unităţile stocare pen-drive, camerele digitale, dispozitive de redare audio etc şi clasa USB CDC (Communication Devices Class - Clasa Dispozitivelor de Comunicaţie), care, în esenţă, acoperă dispozitivele modem USB şi dispozitivele similare. Este foarte simplu să aflaţi dacă maşina dvs. are sau nu suport USB 2.0. Vom folosi comanda lspci în acest scop.
Deci, folosind comanda lspci, putem afla dacă sistemul suportă USB 2.0. Este un lucru folositor, pentru că vom activa opţiunile corespunzătoare în kernel.
În primul rând instalaţi sursele kernel-ului ales de dvs. Aici vom folosi gentoo-sources Pentru mai multe informaţii referitoare la diferite surse disponibile în arborele Portage, verificaţi Ghidul pentru Kernel în Gentoo Linux.
Acum, să mergem mai departe cu sarcina configurării kernel-ului.
Opţiuni de configurare pentru un kernel 2.6.x Acum ne vom uita la anumite opţiuni pe care va trebui să le activăm în kernel-ul 2.6, pentru a asigura un suport corespunzător pentru dispozitivele noastre. Dacă folosiţi un kernel 2.4, urmaţi Opţiuni de configurare pentru un kernel 2.4.x .
Acum că opţiunile dvs. sunt stabilite, puteţi (re)compila kernel-ul şi suportul USB ar trebui să fie funcţional odată ce aţi repornit cu noul kernel. Acum puteţi citi Demonstraţie a lucrului cu USB şi să vedeţi dacă totul funcţionează cum trebuie. Opţiuni de configurare pentru un kernel 2.4.x Vom trece în revistă opţiunile ce vor trebui activate într-un kernel 2.4, pentru a asigura suport USB corespunzător pentru dispozitivele noastre. Dacă folosiţi un kernel 2.6, citiţi Opţiuni de configurare pentru un kernel 2.6.x.
Acum că toate opţiunile sunt stabilite, puteţi (re)compila kernel-ul, iar suportul USB ar trebui să fie funcţional odată ce aţi repornit sistemul cu noul kernel. 3. Demonstraţie a lucrului cu USB A venit vremea să ne jucăm cu aceste dispozitive USB :) Deci să îi dăm drumul. În acest capitol, vom vedea cum răspunde sistemul unor diverse dispozitive USB. Vom începe prin introducerea în sistem a unui dispozitiv de stocare a memoriei Pen Drive, 512 MB. Puteţi folosi şi alte dispozitive similare. Vom folosi în principal dmesg pentru a vedea ce se întâmplă şi cum răspunde sistemul acestui dispozitiv.
Odată ce dispozitivul este conectat şi montat, îl puteţi accesa ca pe un disc normal. Comenzi uzuale ca cp, mv, rm etc funcţionează corect. Aţi putea crea, de asemenea, un sistem de fişiere pe stick-ul USB sau să îl formataţi.
Cum va apare un dispozitiv mouse USB în cazul în care aveţi unul? Va fi afişat ca un dispozitiv HID.
O altă comandă grozavă ce poate fi folosită pentru a vedea starea porturilor dvs. USB este lsusb. Este parte a pachetului sys-apps/usbutils şi va fi prezentarea acesteia este acoperită în următorul capitol. Până acum am văzut cât de mult suport există pentru USB, din punct de vedere al kernel-ului/sistemului Linux. Vom arunca o privire asupra suportului asigurat de Gentoo pentru USB, în spaţiul utilizator. Una din cele mai folositoare unelte este lsusb. Aceasta afişează toate dispozitivele USB conectate în sistem. Instalarea este rapidă.
Odată instalat, rulaţi lsusb pentru a primi simple informaţii referitoare la dispozitivele USB ataşate maşinii dvs.
Dacă sunteţi de genul celor ce adoră să vadă multe informaţii, aveţi opţiunea rulării lsusb -v. Încercaţi-o şi vedeţi cantitatea de informaţii pe care o oferă. O altă bună opţiune se referă la faptul că lsusb arată ierarhia fizică curentă USB ca un arbore şi astfel face mai uşor de înţeleasă harta exactă a dispozitivelor. Comanda este lsusb -t. De exemplu,
Puteţi uşor corela rezultatele lsusb şi lsusb -t, ce ajută depanarea ca şi înţelegerea modului de funcţionare al USB. Gentoo foloseşte două pachete, sys-apps/hotplug şi sys-apps/coldplug pentru a realiza ceva magie cu dispozitivele hot-pluggable. Ca în cazul oricărei magii, există o logică simplă în spatele acesteia, de asemenea. Vom vedea acum ce este, şi să sperăm că în acest proces vom fi apţi să înţelegem mai bine aceste două pachete gemene. Firmware-ul poate fi definit ca software în hardware, ce este încărcat şi executat, dar care nu poate fi modificat uşor. Multe dispozitive au firmware încorporat pentru siguranţa corectei funcţionări şi adesea firmware-ul poate conţine cod critic, pentru a avea siguranţa că hardware-ul va funcţiona aşa cum s-a prevăzut. Firmware-ul este prezent într-o largă varietate de componente de calculator, de la chip-uri ROM până la avansate card-uri USB şi PCMCIA. Când un dispozitiv este conectat, firmware-ul (care în unele cazuri poate fi chiar driver-ul) este citit şi încărcat în memorie după care dispozitivul poate fi folosit de sistem. Pentru a scurta lunga poveste, Gentoo foloseşte sys-apps/hotplug pentru lucrul cu firmware-ul în cazul dispozitivelor hot-pluggable. sys-apps/hotplug va folosi firmware-ul corespunzător pentru a face respectivul dispozitiv utilizabil. Firmware-ul ar trebui pus în directorul /lib/firmware şi încărcat de acolo. Rezolvarea este simplă; obişnuita comandă emerge va face acest lucru.
Acum întrebarea evidentă ar fi, ce este coldplug şi de ce este necesar? sys-apps/coldplug are acelaşi rol ca hotplug, dar îl îndeplineşte pentru dispozitivele hot-pluggable care sunt deja conectate în momentul pornirii. Un bun exemplu în acest caz ar fi un card de reţea USB. Înainte, hotplug era pachetul responsabil cu lucrul în ambele situaţii, dar apoi a fost împărţit în hotplug şi coldplug, coldplug efectuând tot ce este necesar. Instalaţi-l dacă aveţi dispozitive hot-pluggable pe care trebuie să le activaţi la pornire.
Un număr bun de documente online m-au ajutat în timpul redactării acestui material, şi iată câteva care sunt de înalt nivel tehnic dar cu adevărat interesante. Cred că acestea merită creditul nostru. Deci, iată-le!
Conţinutul acestui document este publicat sub licenţa Creative Commons - Attribution / Share Alike. |
|
