Ghid de Configurare pentru XOrgUtilizatorul mediu se sperie la gândul de a fi nevoit să scrie comenzi. De ce să nu poată folosi un mediu grafic după cum ar vrea, având în vedere libertatea pusă la dispoziţie de Gentoo (Şi de Linux în general)? Sigur că se poate :-) Linuxul oferă o largă varietate de interfeţe şi medii grafice care arată foarte bine, şi care se pot instala peste aplicaţiile care rulează în general în mod text. Aceasta este una dintre surprizele cu care se întâlnesc noii utilizatori: o interfaţă grafică nu este decât o aplicaţie care rulează în mod obişnuit şi nu face parte din kernelul Linux sau din componentele sistemului de operare, ci este doar o unealtă care foloseşte pe deplin abilităţile grafice ale unui calculator. Deoarece standardele sunt importante, şi pentru desenarea şi mişcarea ferestrelor pe ecran, pentru interacţiunea cu utilizatorul prin intermediul tastaturii şi mouse-ului şi pentru alte aspecte de bază ale unei interfeţe grafice a fost creat un standard. Acesta poartă numele de X Window System,abreviat X11 sau doar X. Acesta este folosit în Unix, Linux şi alte clone de Unix. Una din aplicaţiile care oferă utilizatorilor Linux-ului posibilitatea rulării unei interfeţe grafice şi care respectă standardul X11 este Xorg-X11, o ramură a proiectului XFree86. XFree86 a hotărât să folosească o licenţă care s-ar putea să nu fie compatibilă cu licenţa GPL, şi astfel este recomandată folosirea Xorg ca şi înlocuitor. Structura Portage oficială nu mai oferă nici un pachet XFree86. Proiectul X.org a creat şi dezvoltă o implementare open-source distribuită în mod liber a X Windows System. Este deci o infrastructură desktop open-source bazată pe standardul X11. Xorg oferă o interfaţă între componentele hardware şi aplicaţiile software care rulează în mod grafic. În plus, Xorg mai are capacităţi de lucru în reţea, adică permite rularea unei aplicaţii pe un sistem şi vizualizarea sa pe un altul. Gata cu introducerea, sa trecem la treabă. Pentru a instala Xorg în Gentoo este suficientă comanda emerge xorg-x11. Instalarea Xorg durează destul de mult, deci puteţi intre timp sa vă găsiţi altceva de făcut.
După ce instalarea s-a terminat, s-ar putea să fie nevoie să reiniţializaţi unele variabile de mediu, înainte de a trece mai departe. Este suficientă rularea comenzii env-update urmată de source /etc/profile. Aceasta nu deteriorează sistemul în nici un fel.
Fişierul de configurare al Xorg este numit xorg.conf şi se află în directorul /etc/X11. Xorg-X11 oferă un exemplu de fişier de configurare aflat în /etc/X11/xorg.conf.example. Acesta este comentat foarte intens, dar dacă este nevoie de mai multe informaţii privind sintaxa nu ezitaţi să citiţi pagina de manual:
Lectură plăcută pentru cei care doresc acest lucru, însă noi vom continua configurarea folosind unelte unelte care vor modifica automat fişierul xorg.conf făcând treaba cea mai dificilă în locul nostru. Implicit: Generarea automată a fişierului xorg.conf Xorg însuşi poate sa detecteze cei mai mulţi parametri în locul nostru. În cele mai multe cazuri vom avea de modificat numai unele linii care vor face ca interfaţa să ruleze la rezoluţia dorită de către noi. Dacă sunteţi interesat de unele setări mai de profunzime, verificaţi resursele oferite la sfârşitul acestui capitol. Să încercăm să generăm mai întâi un fişier de configurare al Xorg (sperăm, funcţional).
Citiţi ultimile linii afişate pe ecran după ce Xorg a terminat de analizat componentele hardware. Dacă acolo scrie că Xorg a eşuat în timpul verificării, veţi fi forţat să editaţi în mod manual fişierul xorg.conf. În caz contrar, se va afişa un mesaj care vă spune că fişierul /root/xorg.conf.new a fost scris şi este gata pentru a fi testat. Aşa că haideţi să îl testăm :-)
Dacă totul merge bine, ar trebui să vedeţi un model cu alb şi negru. Verificaţi dacă vă funcţionează dispozitivul mouse şi dacă rezoluţia este corectă. Este posibil să nu puteţi deduce rezoluţia exactă, dar ar trebui să puteţi observa dacă este prea joasă. Puteţi ieşi în orice moment prin apăsarea Ctrl-Alt-Backspace. Metodă alternativă: generarea semi-automată a fişierului xorg.conf Xorg conţine un utilitar numit xorgconfig care vă va întreba unele informaţii privitoare la hardware-ul dvs. (placa grafică, tastatura, ...) şi crează un fişier xorg.conf pe baza acestor informaţii.
Un alt utilitar, de asemenea oferit de Xorg, este xorgcfg, ce va încerca, mai întâi, să ruleze Xorg -configure şi apoi să pornească aplicaţia server X pentru mai multe optimizări finale.
Mai întâi copiem fişierul xorg.conf.new peste fişierul /etc/X11/xorg.conf pentru a nu fi nevoiţi sa rulăm tot timpul comanda X -config -- lansarea X sau startx este mult mai uşoară.
Acum, încercaţi lansarea startx pentru a porni aplicaţia server X. startx este un fişier script ce execută o sesiune X, respectiv porneşte aplicaţiile server X şi unele aplicaţii grafice peste acestea. Acesta decide care aplicaţii trebuie rulate, urmând următoarea logică:
Dacă se încarcă un mediu grafic urât, repulsiv, deformat, acela este twm. Pentru a încheia sesiunea twm, tastaţi exit sau Ctrl-D în ferestrele xterm. Puteţi, de asemenea, să opriţi sesiunea X, utilizând combinaţia Ctrl-Alt-Backspace. Oricum, aceasta va determina ieşirea din mediul X într-un mod necorespunzător -- ceva ce nu vă veţi dori întotdeauna. Totuşi, nu este chiar atât de rău :) În cazul în care credeţi că rezoluţia este nepotrivită, veţi fi nevoit să verificaţi două secţiuni ale configuraţiei. Mai întâi aveţi secţiunea Screen unde sunt listate rezoluţiile în care va rula serverul X, dacă există. În mod implicit, aceasta nu conţine nici o rezoluţie, caz în care Xorg estimează rezoluţiile bazându-se pe informaţiile din cea de-a doua secţiune, Monitor. Tot ce face Xorg este verificarea setărilor HorizSync şi VertRefresh din secţiunea Monitor pentru a obţine rezoluţii valide. Deocamdată lăsăm aceste setări aşa cum sunt. Doar dacă schimbările din secţiunea Screen nu funcţionează (le vom descrie mai jos) atunci va trebui să luaţi specificaţiile monitorului din cartea tehnică şi să le scrieţi în fişier. Puteţi însă şi să folosiţi un program care le determină în mod automat, cum ar fi sys-apps/ddcxinfo-knoppix.
Acum, să schimbăm rezoluţiile. În exemplul următor în /etc/X11/xorg.conf adăugăm liniile Modes şi respectiv DefaultDepth pentru ca serverul X să pornească în mod implicit în rezoluţia 1024x768 cu adâncimea de culoare de 24 de biţi. Nu vă cramponaţi pe valorile date -- acestea sunt exemple, şi este foarte probabil ca aceste valori să difere de cele setate în sistemul dumneavoastră.
Rulaţi serverul X (startx) pentru a vedea dacă acesta foloseşte rezoluţia dorită. Pentru a face astfel încât X să folosească o tastatură localizată căutaţi secţiunea InputDevice, în care care vă este configurată tastatura şi adăugaţi opţiunea XkbLayout care să indice schema de tastatură pe care o doriţi. Trebuie doar să înlocuiţi codul ţării cu cel dorit de dumneavoastră:
Dacă mouse-ul nu vă funcţionează, veţi fi nevoit mai întâi să aflaţi dacă este compatibil cu kernel-ul pe care îl aveţi. Dispozitivele mouse sunt detectate de către kernel ca /dev/input/mouse0 (sau /dev/input/mice dacă doriţi să utilizaţi mai multe dispozitive mouse). În unele cazuri, este utilizat /dev/psaux. Orice mouse aţi avea, puteţi verifica dacă aceste fişiere de tip device vă reprezintă mouse-ul citind valorile aflate în acestea în timp ce mişcaţi mouse-ul. De obicei, veţi observa nişte caractere ciudate pe ecran. Pentru a ieşi din test apăsaţi Ctrl-C.
Dacă mouse-ul nu este detectat verificaţi dacă toate modulele necesare sunt încărcate în kernel. Dacă mouse-ul vă este detectat, introduceţi dispozitivul la care este conectat în secţiunea InputDevice corespunzătoare. În exemplul următor vom seta alte două opţiuni: Protocol (în care scriem ce protocol de mouse va fi folosit -- majoritatea utilizatorilor vor scrie aici PS/2 sau IMPS/2) şi ZAxisMapping (care permite folosirea rotiţei de scroll, dacă există):
Rulaţi startx şi bucuraţi-vă de rezultat :-) Felicitări, acum (sperăm să) aveţi în sistem un server Xorg funcţional. Următorul pas este înlăturarea twm, managerul de ferestre urât amintit la început şi înlocuirea sa cu un altul mai frumos şi mai funcţional sau de ce nu chiar cu un mediu desktop complet cum ar fi KDE sau GNOME, care însă nu va fi detaliată în acest ghid de instalare :) Crearea şi editarea fişierului xorg.conf Întâi de toate, man 5 xorg.conf oferă un ghid rapid şi destul de complet al sintaxei fişierului de configurare. Este bine ca acesta să fie deschis într-un terminal în timp ce editaţi fişierul de configurare. O altă sursă de informaţii este directorul /usr/X11R6/lib/X11/doc unde se pot găsi diferite fişiere README pentru unele chipset-uri grafice. Internetul constituie o sursă imensă de documentaţii privitoare la editarea fişierului xorg.conf. Vă vom oferi aici doar câteva dintre ele. Mai întâi încercaţiGoogle, unde puteţi găsi multe informaţii, căutând xorg.conf sau XF86Config (fişierul de configurări al proiectului XFree86), cele două fişiere au aceeaşi sintaxă pentru majoritatea opţiunilor. Veţi găsi mai multe surse căutând informaţii despre XF86Config.
Conţinutul acestui document este publicat sub licenţa Creative Commons - Attribution / Share Alike. |
|
